Beţivii de marţi – 2

Episodul 1

Clar, după ce am trecut prin peripeţiile de data trecută, de la concertul ZdrangZaxis, am rupt-o cu proastele alea. Alea nu-s prietene. Deci să nu mai aud de nicio Jenny, Beth sau de vreo Emma. Nu am nevoie de ele. Mă descurc şi singură.

Cel puţin aşa mi-a zis noua mea prietenă, Juliet. A, n-o ştiţi, am cunoscut-o la 2 săptămâni după concert. Culmea, într-un supermarket. Amândouă folosim acelaşi tip de tampoane… La raionul ăla ne-am cunoscut. E cea mai bună prietenă a mea. Şi uite să vă arăt o poză cu ea.

Haioasă rău, e poza ei de la majorat. Cică în sfârşit i-au dat voie ai ei să bea. Aiurea, că cică fuma şi bea de pe la 14 ani. Cam de când se înhăitase cu banda aia de motociclişti.
Mă rog, nu şiu mai multe, a zis că e o poveste veche peste care vrea să o uite. Eh şi ajungem la petrecerea burlăciţelor, de-am petrecut-o alături de Juliet. Ea e domnişoară de onoare la prietena ei, Tamara. Dar ce-mi povestea de Tamara aia… Cică o curvă ordinară…

Cică se dusese cu fostul, un netrebnic pe nume Jimmy, la o petrecere cu nişte prieteni de-ai lui. A povestit apoi cunonşalanţă că s-a îmbătat acolo şi s-a culcat cu toţi ăia, vreo 7 inşi. Opt cu Jimmy. O curvă tâmpită, aşa spunea şi Juliet…

La petrecerea burlăciţelor am mâncat şi am băut cât s-a putut. Ba Juliet râdea să nu facem ca ăia din Hangover. Cum să facem aşa ceva, ăia erau nişte bărbaţi neisprăviţi…

Ştiu că ne-am distrat de n-am mai putut, numai că am uitat ce şi cum. Ştiu că după ce au dansat stripperii ăia de la Los Cigaros, mi s-a rupt filmul…

Eram obosită, am fost cu ai mei la casa de la ţară şi a trebuit să am grijă de poneii ăia tâmpiţi…
N-am pomenit aşa ceva. Cal în miniatură şi se balegă mai mult ca un cal normal. E ceva de nu-mi pot explica.
Mă rog, de aia am fost obosită, deci d-aia cred că am adormit şi nu mai ştiam de mine…
Dar când m-am trezit m-a apucat râsul. Am pus mâna pe aparat şi am pozat-o pe Juliet.

Ia-m arătat poza şi s-a supărat. Că cică prietenii nu-şi fac una ca asta.
Ei lasă, poate-şi aduce acum aminte de alea 600 de dolari de-am împrumutat-o şi care “a uitat”…
Sunt curioasă…
Dacă nu, e clar, eu nu mai mă împrietenesc cu toate beţivele…

There are 4 comments left Go To Comment

  1. Ovidiu /

    Amigo, pozele sunt demente :)) Cred ca cel mai dificil de controlat lucru este o femeie beata. Mereu – dar mereu – o sa reuseasca sa iti distruga imaginea in public. Cel mai bine e sa apelezi urgent un taxi si sa-o vezi sanatoasa si intreaga in fata usii, apoi te cari. Sigur, asta daca nu urmaresti altceva :))

    1. Spanac / Post Author

      Şi dacă te urmăreşte te scuzi cu “e la ciclu săraca… ştii că mai ales în perioada asta femeile fac lucruri necugetate…”
      Bine că nevastă-mea nu bea 😛
      Rămâne mai mult pentru mine!

  2. adelinailiescu /

    Noroc ca voi sunteti superbi cand adormiti prin boscheti , desfacuti la slit si cu balele curgand din gura…Si pe urma cautati zeama de varza:)

  3. Claudiu /

    Pe timp de criza, lumea-si mai ineaca amarul intr-un pahar de posirca 🙂

Leave a Reply