Bormașina. Acest obiect foarte folosit de fiecare orășean care se respectă. Nu ești om dacă din două în două luni nu te apuci să-ți faci șvaițer un zid de rezistență. Te scuipă lumea pe stradă dacă nu l-ai găurit. Te părăsește nevasta dacă lași peretele neted cum l-a proiectat imbecilul ăla de-a proiectat tot blocul. Se aruncă copii în fața tramvaiului că tatăl lor nu intră în rândul oamenilor.

– Auzi tu, ce nerozie. Să nu-ți dai găuri în zidul de rezistență? Păi de aia e făcut mă? “Îngăurește-l”, dărâmă-l. Ce mama dracu, e casa ta. Nu ești bărbat în casă la tine?

Cred că după această sfântă mentalitate, lăsată moștenire din tată în fiu, se ghidează și vecinii mei. Știți voi care vecini…

Dimineața la ora 8 și 20 au început. La început așa parcă cu teamă, cu milă pentru perete. Apoi mai cu vână. Ca după vreo 10 minute să fie experți în a trezi restul vecinilor. Și ce frumos am dormit. Alea 2 ore de la 6 și 15 până la 8 și 20…

În altă zi s-au apucat la 10. De la 10 până la 11 au zguduit blocul. După aceea, liniște… Eu unul nu-i înțeleg. S-au plictisit de muncă? Sau o oră muncesc, 4 le stau? De ce nu s-au apucat de la ora 11 cu gălăgia? Poate mai dormeam și eu o oră, nu stăteam cu durerea asta de cap acum… Am zis eu mai demult, că bormasina e cea mai folosită unealtă în gospodărie. Chiar nu pot pricepe, ce tot fac ăștia? Dau găuri în pereți, îi dărâmă, apoi îi refac, apoi iar se pun cu bormașina pe ei?

După o vreme am înțeles că nu bormașina e aia care-ți face nervi mai ceva ca BAC-ul lui fi-tu, când pramatia nu știe să lege 2 fraze inteligibile. cunosc și eu câteva cazuri. Nu bornașina e capul răutăților. Ci pistolul pneumatic. Ăla mare de-i pun în cap o daltă d-aia cât toate zilele, apoi se-nfig în pereți cu el.

De ce? Că pase-se, la ora actuală nu există o soluție mai la îndemână de-a da jos de pe pereți faianța veche. Hai faianța ca faianța, că nu toată faianța e pe ziduri de rezistență, să-ți sară inima din loc când începe tămbălăul. Dar gresia… Aia era crimă și pedeapsă. Că dușumeaua nu e din BCA, ci din plăci de beton. Caqre-s legate zdravăn de zidurile de rezistență. Și când începe ăla să spargă vechea gresie, efectiv ți se îmbârligă ideile în cap. Zici că n-ai avut noroc în casă. Și nici nu știi de unde vine zgomotul ăla. Nu știi dacă vine de sus, de jos, de la blocul vecin, de la vecinul de vis-a vis.

O singură dată mă apucasem și eu să dau o gaură în tocul ușii, să trag un fir. Și cum tocul e gros, burghiele vai mama lor, bormașina proastă și eu habarnagiu, pentru un toc de 10 cm grosime am stat cam 20 de minute. De-a venit o vecină supărată, că ea are copil mic și nu poate dormi. Din cauza mea. Dar la ăia de găuresc zilnic câte ceva nu s-a dus… Într-o vreme știam remediu. Băgam muzică. D-aia cu urlete, vomitături și orăcăieli. Balauri death metal.
Azi le-am pus Meshuggah. Să-i cultiv nițeluș… Nu, n-am 15 boxe și stație. Am două boxe de birou plus subwoofer. Nu știu ce are subwooferul ăla, însă sare moneda pe el ca mingea de ping pong…

Și anul ăasta am zis că trebuie să intru și eu mai bine în rândul oamenilor. Mi-am comandat niște scule electrice și m-puc să-mi zugrăvesc și să-mi închid balconul. Să mai văd eu pe careva că face scandal.