Azi a fost rândul bărbaților la bucătărie, așa că, pe lângă o mâncărică dintr-un ditamai curcanul, am făcut și-o ciorbiță. M-apuc de gătit cu tata, separăm carnea, o fierbem, tocăm ceapă, ardei apoi stăm și ne uităm unul la altul:
– Dă niște cartofi!
– Nu-s!
– Morcovi?
– Canci!
– Leuștean și borș avem?
– De unde mă nene?
– Fugi și ia de jos!

Așa că m-am îmbrăcat și-am coborât. Însă, cum nu mai stau bine cu aducerea aminte, îmi repetam în gând întruna “borș, leuștean, morcovi, cartofi“. Ies din bloc, ajung aproape de magazin și-mi iese un individ în cale:
– Mă scuzați, știi cumva cât este ceasul?

Mi-am suflecat mâneca (gest reflex pentru a vedea ceasul), am văzut și eu și omul că nu am ceas, apoi i-am spus rapid, lăsându-l mut, închinându-se de zor:
– Borș, leuștean, morcovi, cartofi!