O singură dată am fost într-o tabără. Din păcate doar o dată, însă m-am distrat enorm.
Aveam 14 ani și-am plecat în tabără la o cabană din Bușteni. Fiind crescut la țară și obișnuit cu natura, copacii, apa etc., m-am simțit extraordinar!

Cand am ajuns la cabană, primul lucru de ni s-a spus era să nu ieșim singuri afară, mai ales seara. Deoarece cu 2 săptămâni înainte, o ursoaică omorâse cabanierul d-acolo.
Ursoaica abia fătase, puii erau mici, se țineau după ea iar animala venea la groapa de gunoi. Că doar nu era să se ducă la pizzerie să se înfrupte, nu?

Începusem bine. Cazare la Busteni aveam, 3 mese pe zi aveam, fete erau, natura… cat cuprinde, plus frica ursoaicei. Extraordinar.
Pacat ca n-au fost decat 10 zile.

Intr-o seara, la TV nu era nimic extraordinar, o tampenie siropoasa la TVR.
Ce era de facut?
Carti ne plictisesem de atata jucat, cu mingea nu se putea, ca era pe inserat… Hai sa mergem la discoteca.
Si cum ne-am dus, asa ne-am intors.
In afara de mine si un prieten nu au lasat pe nimeni altcineva, deoarece erau prea mici. Aveau ei 13 ani dar aratau de 10. Mai putin fetele…

Asa ca hai stam pe afara. Din 10 flacai cati eram, ramaseseram vreo 4, gasca nebuna.
Adica 4 descreierati.
Frankie, spaima muntilor (Spanac), Cristi, un prieten bun, Costin si Radu, care Radu asta zilnic avea o groaza de noroc. Nu stiu cum, insa nimerea orice piatra maro de calca in ea. Daca-mi intelegeti franceza de balta…

Stiai cu 5 minute inainte sa apara Radu, ca te gadila la nari de-ti facea frizura imediat ca a lui
<– Wayne Static.

Stand pe afara, spunem glume, vorbeam de gagici (in grupul nostru se bagasera si 2 tipe, eu si Cristi amandoi pusesem ochii pe o blonda baietoasa cu balcoane mari), cand deodata aproape de noi auzim un mormait.
Aprinde vasnicul Spanac lanterna vanatoreasca si pune mana pe cutit.
Da, de mic eram nebun cu cutitele. Aveam la mine 2 cutite, o baioneta militareasca si un briceag.

Aprind asadar lanterna si vedem ursul. Era un pui de urs. Cam la juma de metri, maxim 75 cm lungime si grasune. Era ca un caine dar gras, cu labele groase.
Ursul se sperie de lumina, de oameni, si-o ia la fuga.
Tot grupul o ia la fuga… in partea celalta, catre cabana.
Tot grupul mai putin Spanacul care se lansase in urmarirea ursului, cu lanterna intr-o mana, cu cutitul in cealalta si strigand ca nebunul de cred ca au auzit si aia din cabana cealalta:
– Uite ursul maaaa, uite ursul!!!

In spatele meu, langa cabana insa, Cristi striga dupa mine:
– Du-te Frankie, du-te si scalpeaza-l!

Ce sa fugi ma dupa urs… Fugea ala mai repede ca mine, de m-am si speriat. Jurai ca are motor!
Pe la jumatea drumului intre cabane, cam 200 de metri, ursul deja fugise in padure.

In stanga era calea ferata, apoi orasul, in spate era cabana noastra, in fata alta cabana, cu un drum de munte intre ele, in stanga era un parau destul de lat, vreo 5 metri asa, apoi padurea.
Eu cand ajunsesem la jumatatea dintre cabane, ursul deja ajunsese aproape de cabana cealalta, apoi o rupsese prin apa si o zbughise in padure.

Cu ocazia asta am aflat si eu ca intr-adevar usrul fuge mult mai repede ca omul, chiar si pui fiind.
Facusem pariuri ca fug mai repede ca el. De unde…

M-am intors asadar la cabana. Lumea baricadata inauntru, voiau sa cheme Politia, salvamarii ceva, crezand ca m-a halipapit ursul..

……….

Continuarea dincolo…