A cărat racla cu motocicleta!

Gheorghiță a devenit celebru în comuna sa de reședință, după ce își folosise propria motocicletă cu ataș pentru a-și transporta bunica decedată, de acasă la biserică. Inițial, s-a gândit să pună trupul neînsuflețit direct în ataș, dar s-a răzgândit, socotind că ar face un gest frumos și creștinesc s-o transporte în raclă. Pentru asta, s-a văzut nevoit să-și demonteze atașul. Acum i se părea nedrept să fie numit „mortociclist”, fiindcă a cărat racla cu motocicleta.

Gheorghiță trecea printre cunoscuți drept un zgârcit fără pereche. Cu toate că și-a iubit bunica, nu știa cum să facă pentru a cheltui cât mai puțin cu înmormântarea ei. Bătrâna se ocupase de multă vreme pentru ultimul său drum și avea rezervat un loc de veci, în același cimitir în care fuseseră înhumate toate rudele decedate.

De asemenea, din mica ei pensie, bătrâna Varvara pusese deoparte niște bani, pentru ca unica sa rudă rămasă în viață, nepotul Gheorghiță, s-o poată înmormânta fără să facă eforturi materiale. Mai mult, avea pregătite mai multe lucruri, pentru ca datina creștină să fie respectată, cumpărând din timp vase, tacâmuri și altele, pentru a fi date de pomană. Dar nepotul ei luase în calcul s-o ducă la Crematoriul uman, ca să iasă mai ieftin.

Gheorghiță, om cu arici la buzunar, chiar fusese tentat să nu anunțe moartea bătrânei, pentru a mai beneficia o dată de pensia ei, însă realizând că riscul era prea mare pentru o sumă atât de mică, s-a îndurat să cheme un doctor, care să constate decesul. Sigur, a plâns, fiindcă din tot neamul, el rămăsese singur. Desigur, asta nu l-a împiedicat ca, imediat după înmormântare, să caute un chiriaș pentru garsoniera în care locuise bătrâna.

Când preotul văzuse coșciugul cărat cu motocicleta, s-a crucit și l-a făcut de rușine pe Gheorghiță, care n-a prea înțeles ce legi lumești sau religioase încălcase. Preotul îi vorbise despre servicii funerare creștinești și despre un cortegiu funerar, dar de unde să adune Gheorghiță oameni care s-o petreacă pe bătrână pe ultimul drum? Nici nu știa că o firmă de pompe funebre are în ofertă pachetul 0 lei, identic cu ajutorul de înmormântare pentru pensionari.

Și apoi, dacă tot e vorba de drumuri, făcuse el destule cu vechea lui motocicletă pentru formalitățile care trebuiau îndeplinite, iar ajutorul de înmormântare primit de la stat a reprezentat o izbăvire pentru el, sperând că, poate, îi vor rămâne ceva bani cu care să cumpere niște piese pentru motorul lui. Sigur, visul i se spulberase în fața realității crude.

Groparii îi ceruseră o sumă exorbitantă. Și apoi, bunică-sa tocmai iarna se găsise să moară? Văzând cât trebuie să plătească pentru a săpa o groapă, lui Gheorghiță îi venise să pună el mâna pe cazma, dar nu se pregătise cu unelte. Iar preotul nu pretinsese o sumă anume, însă nepotul decedatei se simțea cumva sub presiune, de când fusese certat de fața bisericească, așa că i-a dat o sumă cam mare. Și totuși, preotul mormăise nemulțumit.

O singură mângâiere avea Gheorghiță: nu fusese nevoit să apeleze la servicul de repatriere decedati. Dacă așa ar fi stat lucrurile, ar fi trebuit să se împrumute, pentru că toate formalitățile sunt cu dichis, iar drumul până în țară l-ar fi sărăcit.

Gândindu-se că tot răul a dus spre bine, Gheorghiță era mulțumit de felul în care se descurcase cu înmormântarea și singurul lucru care îl nemulțumea era faptul că nu știa cum, când și dacă va scăpa de porecla de „mortociclist”.

Aceasta postare a fost citita de 36 ori !

Comments

comments

Leave a Reply