Nu sunt super erou. N-am nicio putere. Dar mi-aș dori să pot face ceva ieșit din comun. Și încep cu scrisul despre asta. Mă simt acum ca idiotul ăla din Kick Ass.
– De ce n-ar exista super-roi pe lumea asta?

Că nu poți zbura, că n-ai ochi cu laser, că nu spargi munții cu pumnul, asta e de înțeles. Dar tot poți fi un super-erou, nu?

Cumperi costum caraghios de pe net și ieși pe stradă. Te duci în Ferentari și iei la bătaie câțiva indieni. Asta poate fi o posibilitate. Te vei simți ca un erou. Însă ce-ai rezolvat cu asta? Îți pui în cap 3 clanuri de țigani, bașca miliția. Și te pupă mă-ta rece în câteva zile.

Poți să te duci să spionezi o casă de drogați. Și să-l bați pe distribuitor. Să-i arunci marfa la canal. Asta da, e o faptă. Nu neapărat eroică, însă o faptă bună.
Sau la fel, te ascunzi prin locuri rău famate și vezi când se întâmplă ceva nasol. I se fură uneia geanta sau lanțul de la gât, fugi după răufăcător și-i dai câteva peste boașe. Îi înapoiezi geanta femeii. Și atunci te vei simți ca un erou. În ciuda costumului ăla hazliu pe care-l porți. Căci vei avea o mască musai. Să nu râdă prietenii de tine, când vor vedea poza ta în ziar. Sau na, când te vor vedea pe stradă.

Hai să vedem cam ce criterii ar trebui să îndeplinească un neica-nimeni, un oarecare, pentru a deveni super rou.
– trebuie să fie atletic. Să poată să fugă repede
– să fie voinic. Adică dacă e de ridicat ceva greu, să facă față cu brio.
– să știe ceva karate, krav maga, niște box. Că dacă e să intre într-o bătălie unde 4 indivizi au tăbărât pe una într-un gang să-i facă treaba bătrânească, să poată să-i dovedească pe toți.

În principal astea ar fi. A, plus ceva bani să aibă. Să poată să-și facă rost de steluțe ninja adevărate, nu chinezăriile vândute la Obor. Sau în caz că e prins de miliție, care deh, nu suportă concurență, să aibă ceva cunoștințe în Parlament. Ca să scape bine merci, fără să transpire vestea în presă cine e. Asta mai târziu, după ce faptele sale vitejești vor depăși numărul de 23-24.

Însă gesturi mărunte pot fi făcute tot timpul. Nu e nevoie să ai costum cretin pe tine. Nu e nevoie să porți o mască. Nu trebuie să ai bani. În ochii oricărei persoane poți fi un erou. Să ajuți o bătrânică să treacă strada (sună ca un clișeu, însă e adevărat), să arunci gunoiul la coș, să te comporți ca un om civilizat. Să nu asculți manele la telefon în mijloacele de transport în comun. Nici hip-hop. nimic! Ia-ți căști. Poți eventual să-l rogi pe ăla de ascultă muzică la telefon să-l închidă. Nu va ajunge să dea în tine, oamenii îți vor sări în ajutor atunci. Doar așteptă să facă cineva primul pas (chestie testată personal).

Uite alt gest care intră în categoria de eroism.
Eram în tramvai, acum vreo 5-6 ani. În stație la patinoarul național, pe trotuar, chiar în fața magazinului Lassa de anvelope, doi țigani băteau un puștan de 15-16 ani. Ca să-i fure telefonul. Ăla băgase mâinile în buzunar ca să nu fie jefuit și încasa pumni. Lumea din tramvai stătea și se uita. Ba o babă comenta:
– Uite săracul! Dar ce le-o fi făcut? uite ce dă-n el!

Atunci din tramvai s-au dat jos doi indivizi. Un rocker d-ăla înalt și deșirat, plin de ținte și un chelios în trening. Nu se cunoșteau.

Au sărit pe cei doi țigani. Și i-au bătut de i-au snopit. Când dădea chelul ăla cu pumnul se cutremurau naibii pomii! Rockerul s-a dus la țigan direct, l-a tras de păr în jos și i-a dat un genunchi în figură. Apoi efectiv în călca în picioare. Bocanci cu ținte de ți-e frică să te și uiți la ei! L-a umplut pe ăla de sânge și i-a rupt 2 dinți.

L-au ajutat pe puștiulică să re ridice de jos. Stătea la fix 20 de metri de locul cu pricina. Rockerul s-a dus să-l ajute, șchiopăta bietul copil. Chelul s-a suit în tramvai înapoi.
– Bravo, bravo! s-au auzit câteva glasuri
– Fire-ți ai dracului de lași! a spus chelul. Lăsați țiganii să vă joace în picioare. Stăteați ca momâile și vă uitați cum îl bate pe copilul ăla. În loc să coborâși vreo 3-4 să-i goniți pe ăia! Nu vă e rușine? Oameni în putere stați și se pișe câinii pe voi de proști ce sunteți! Rușine! Mi-e silă de voi!

Absolut nimeni n-a comentat nimic. Se făcuse loc liber în jurul chelului. Le era ălora frică să-i fie în apropiere.

Nu e greu să fii un super-erou. Mai întâi trebuie să începi cu treburi mărunțele, treburi pe care le-am amintit mai sus. Știu însă că-n cazul acelui puștan, cheliosul și rockerul vor fi tot timpul super-eroii lui preferați.