Hai să vorbim nițel despre înjurături. Majoritatea le folosim, nu e rost să ne ascundem după degete. Și eu înjur, mai ceva ca la ușa cortului! Ba chiar am înjurat așa frumos niște țigani, în mijlocul lor, încât unul n-a comentat. Mă priveau admirativ. Vreo doi își luau notițe!
După voi, care e cea mai folosită înjurătură? Vă spun eu, e prea simplă să vă dați seama.
– Du-te naibii (dracu)!
Și având acest punct de plecare, hai să vedem și ce greutate au aceste înjurături.
– Du-te-n mă-ta! -> Te înjură de mamă, astea-s înjurăturile care te lovesc cel mai rău.
– Morții mă-tii! -> Altă vorbă de bine de-ți strică ziua.
– Du-te-n scula mea! -> Printre cele mai folosite. După cum spunea Teo, “scula mea” a devenit un limbaj de comunicare, nu neapărat înjurătură. În cazul de față, înseamnă “Băi, ești prost, lasă-mă în pace!“.
Astea sunt cele mai des folosite înjurături. Urmează cele de sfinți, pe care personal nu le folosesc deloc. Fiind o persoană credincioasă, mă deranjează aceste înjurături, ca și cele de mamă.
Și revenim la cea mai folosită înjurătură. Nu s-a prins nimeni până acum că această des uzitată înjurătură este, de fapt, BLESTEM?
Du-te dracu este înjurătura care ar trebui să doară cel mai rău. Nu-ți vrea binele deloc persoana respectivă.
E vorba de DAMNAREA ETERNĂ! Adică iadul!
Pe când astelalte ar trebui să fie uzuale. Scula mea are deja o mulțime de aplicații, putând însemna o droaie de lucruri. Cea de mamă doar, însă e improbabilă. N-ai putea să intri înapoi în maică-ta oricât ai vrea. E un non-sens!
Înjurătura de morți doare, știu. Că ți-ai iubit cel puțin una dintre rudele care au decedat. Nu te-ar deranja dacă ai fi orfan de la 1 an și-ai fi crescut numai în casele de copii, fără să te iubească nimeni și fără să iubești pe cineva. Doar așa, probabil, ai fi imun la înjurătura de față.
Cele de sfinți și dumnezei e altă idioțenie. Pe lângă faptul că e tot non-sens, mai e și o abatere gravă de la codul etic și moral. E încălcarea unei porunci. Anume de-a nu lua numele Domnului în deșert!
“Ciudată expresie. Adică cei din Sahara de exemplu, să nu audă de Domnul? De ce?”
Luarea în deșert înseamnă aici hulirea, folosirea în van, bătaia de joc și blasfemia. Nu e de joacă, e subiect tabu ăsta. Și pe bună dreptate.
Așadar, care e înjurătura cea mai folosită de tine?
“Marș la rahat!”
🙂
Asta e rar folosită mă. Oleneasca noastră e “*-te-n gură mort…”
Asta-i o temă spumoasă. Unii viitori lingvişti îşi fac lucrarea de licenţă cu o astfel de temă. Interesant e faptul că printre sursele de informare indicate se află WC-urile publice. De acum, în bibliografia lor o să figureze şi Spanac.eu…:)
De aici și expresia “du-te-n Spanac(.eu)!”
Nu am una predilectă, dar pot înjura la caz de mare supărare cam 30-45 de minute fără să mă repet!:)
Acum depinde de anturaj, locaţie,etc… 🙂
E adevărat că am învăţat cu un maestru, Nicu Chirilă.
Dacă vrei să aprofundezi îl găsesti la prieteni (ai mei pe FB) sau îl rog eu să-ţi dea meditaţii! 🙂
Nu merci :))
Un articol relativ recent despre concluziile celei mai recente conferinte din decembrie 2012 despre injuraturile nordice, ne anunta in mare cum ca generatia mai in varsta este inca obisnuita sa injure facand aluzii la diavol si folosind diverse blasfemii, pe cand generatia mai tanara prefera sa foloseasca cuvinte legate de uzul organelor genitale si caca, desi atunci cand cele 2 generatii se intalnesc ele se pot intelege destul de bine, mai ales si pt ca tinerii folosesc mai putine injuraturi in prezenta batranilor, si batranii incep sa foloseasca mai multe injuraturi in prezenta tinerilor, astfel incat pot conversa cat de cat de la egal la egal fara sa se simta depasiti de situatie, plus totodata s-a exprimat ingrijorare in legatura cu neologismele de lb engleza fuck si shit, care se pare ca au inceput sa contamineze conversatiile zilnice nordice din ce in ce mai mult, desigur si din cauza massmediei, plus, si mai rau, in lb norvegiana a inceput sa se injure de mama, un lucru pana acum, se pare, cu totul necunoscut in aceasta limba.