Când se ține câte vreo adunare d-asta generală a angajatorilor din România, lumea e puhoi la piața de cioburi (joburi).
Aproape de fiecare dată am fost și eu, ca să-mi găsesc loc de muncă, evident.

Nu știu cum naiba se întâmplă ca, ajuns acolo, să mă iau cu mâinile de cap. Peste jumătate din aiuriții veniți acolo, vin doar la clăteală.

Parcă li s-ar da șaorma moka, așa se strâng. Pe cuvânt că nu-i înțeleg. Iată și câteva “interviuri” pe care le-am luat la botul calului.

– Salut! Ce crezi că vei găsi la piața de cioburi?
– A, păi am venit așa să mă uit… Mai mult că m-a trimis mama. Că io n-am chef de muncă…
– Păi și de ce ai venit până aici? De ce nu te-ai dus în parc?
– Păi d-aici iau niște pliante d-astea de la firme și le duc acasă. Să vadă aia că am fost aici.
– …

Trec mai departe. Un flăcău înăltuț, cu ochelari, la costum. Prea făcea notă discordantă cu lumea pestriță din jur.
– Tu ce speri că vei găsi aici?
– Evident locuri de muncă. Vreau să mă mut de la mine din Bacău în capitală.
– Și crezi că aici umblă câinii cu covrigi în coadă sau ce?
– Nu, dar cred în șansele mele. Știu tot ce se cere. Mă rog, aproape tot.
– Cum ar fi?
– Java, Oracle, sql, c++, APN…
– Bine, merci, succes!

Am spălat putina repede. Ăla era capabil să bată câmpii 3 zile în șir. Îmi spunea până și că e-n stare să se spele pe dinți în mod indicat de asociația dentiștilor stomatologi din România, Olanda, ba chiar și de Matsu Katakana din Tokusima!

Mă mai uit în jur. Trebuie să dau de-o tipă dornică de un mini interviu. După câteva clipe o văd. Ori beată ruptă, ori drogată. Abia se ținea pe picioare, râdea zgomotos de una singură, cu toate că era într-un grup, cu alți ciudați ca și ea. Emo ceva erau. Mă rog, o nouă specie de emo-hipsteri.

– Salut!
– Grrr. Îmi râgâie elegant în față.
– Ce cauți aici la târgul de cioburi?
– Habar n-aveam că asta e aici. Nu e mă “Surorile nebune” de Ițac Goldberg-Buleanu?
– Nu e teatru…
– Văd, e circ!

Aici avea dreptate. Am lăsat-o în pace, altfel riscam să mă îmbăt de la respirația ei. Trăznea a trascău ordinar.

Văzând că nu mai e chip să mai găsesc vreun doritor de interviu, hai să las și eu niște cv-uri noi, d-astea grafice. Poate s-o găsi vreo companie să cheme un Spanac la interviu.
Doar d-aia mă dusesem acolo!