Copilăria de azi versus Copilăria de ieri

În anii 80-90 au fost copilării fericite. Unii ar zice să și mai devreme ar fi fost. Nu știu, nu am trăit în anii 70. Însă mi-ar plăcea să vizitez anii 40, când s-o inventa mașina timpului. În fine, văd copiii din ziua de azi și mă uit la copilăria lor. Nu există. Trăiesc între betoane. Nu-i mai văd ieșind afară să se joace cu mingea. Nu de alta, dar nu au unde, că-i plin de mașini. În parcuri? Mai găsești copii cu mingea, cu bicicleta, cu rolele, însă parcă nu e aceeași chestie ca pe vremuri. Parcă e o falsitate, nu știu cum să zic.

Probabil copiilor le place copilăria de azi. Internet, tablete, televizor toată ziua. Mie îmi plăcea să văd iarbă, pomi. Una din “minunile” copilăriei mele era să mă înfășor cu un preș (ca să nu mă înverzesc de la iarbă) și să-mi dau drumul din capul dealulul, de-a rostogolul. Și culmea, nu amețeam niciodată. Fugeam iar în capul dealului și rar mă rostogoleam până jos.

Apoi a adus vară-mea pentru fete o mașinuță. Pe care am stricat-o repede la țară. Însă ne puneam în ea în capul dealului și până jos aveam o cădere liberă. Viteză, emoție, adrenalină. Desigur, câteodată și căzături, plânsete, julituri. Niciodată ceva grav.

Nu-i văd acum pe copii să fie așa fericiți. Se supără când nu trec la nivelul următor la nu știu ce joc pe tabletă, se supără că nu-i lasă mama la televizor 24 de ore din 24. Mi-aș dori să aibă și ei parte d-o copilărie feicită, după cum am văzut și eu. Și mi-aș dori ca și copiii mei să aibă o copilărie frumoasă, în aer liber. Departe de televizoare, tablete, calculatoare.

Și că tot am vorbit despre copilăria în iarbă și natură, ați văzut cantece de toama? Nu știu de voi, însă pe mine m-a adus cu mintea în copilărie.

Probabil de aceea îmi doresc acum să pot locui într-o căsușă cu o curte mare. Mi-aș dori să pot locui la țară, unde am copilărit. Însă, din păcate, e imposibil asta. Am serviciu în bucurești, nevastă-mea la fel. a, dacă am avea serviciu în severin amândoi, am putea să ne mutăm la țară. După ce-om recontrui casa.

Am observat că-n ultima vreme, au început orășenii să tragă către mediul rural. Vor și ei grădină de flori, de legume, să aibă un măr, un cireș, un păr. să aibă și copiii lor parte de-un cățărat pe cinste în pomi, de-un fugit după pisică și de-un rostogolit în iarbă. Tocmai de aceea vedem cum zonele limitrofe ale orașelor se măresc de la an la an. Sunt “la țară” dar la 20 de minute de mers cu mașina de București sau de alt oraș.

Aceasta postare a fost citita de 356 ori !

Comments

comments

Only 1 comment left Go To Comment

  1. Enache Alexandra /

    Vad si eu cum ppe zi ce trece tineretul o ia razna: unii in bine, altii in foarte rau. Nu stiu daca mai exista o cale de mijloc. In ziua de astazi copiii te lasa efectiv cu gura cascata.
    Eu am preferat mereu orasele, insa in ultima vreme ma simt oarecum atrasa de peisajele verzi, de zonele linistite.

Leave a Reply