Copilul, în lesă?

părințiCopilul trebuie ținut în lesă?
Asta este o întrebare cu care se confruntă părinții, mai mult ca niciodată. Sunt din ce în ce mai puține locuri de joacă și din ce în ce mai mulți câini vagabonzi și mai multe mașini, deci pericole mai mari.
Nu putem compara întotdeauna copilul de azi cu cel de acum 30 de ani.
– Ce, nu e tot copil? Eu nu aveam atâtea probleme!

Acum copiii, din păcate, nu mai sunt ca înainte. Poluarea este din ce în ce mai accentuată, chit că nu mai avem fabrici, uzine, nimic poluant la nivel industrial. Însă avem enorm de multe mașini. Și-am mai povestit, o mașină de 4-5 locuri ocupată doar de șofer, este o crimă. Mașinile actuale consumă doar 45% din carburant în mod eficient, celelalte 55% sunt aruncate în natură, sub formă de smog și poluare.

Deci, în condițiile actuale, cum scoatem copilul la plimbare?
Ideal ar fi să-l crești până la o anumită vârstă departe de marile orașe. Sincer, asta are trebui făcut pentru micuț, altfel te văd că n-ai bani de medicamente și doctori, să ți-l pună pe picioare. Așadar, cam până la 3 ani, copilul ar trebui crescut departe de poluarea ucigașă, într-un loc cu verdeață, pomi și aer curat. Chit că-i la munte, la șes, la mare.
Cine are părinți la țară poate fi fericit. Lasă copilul la bunici și trece săptămânal pe acolo cu provizii. Eu am fost crescut la țară. Deși pe vremea aia nu erau așa multe mașini și nici nu auzisem de poluare.
Însă, părinții mai fără noroc, nu au părinți la țară, sau nu pot lăsa micii nepoței acolo, vor trebui să-și plimbe și să-și crească singuri copiii. Ce este de făcut în acest caz?

Și nu râdeți când am zis de lesă. Există ham special pentru copii care deja pot merge singuri în picioare. Pentru cei mai mici, există o varietate de carucioare copii și premergatoare.

De asemenea, există și triciclete ce pot fi împinse de părinți (sau tutori).
Atenția trebuie sporită atunci când ieșim cu copilul la plimbare, căci un cărucior nu ne poate feri odrasla de multe accidente. Nu intrați în locuri pe care le știți pline de câini vagabonzi (cu toate că-n ultima vreme am văzut din ce în ce mai puțini maidanezi) și încercați, pe cât posibil, să nu scăpați copilul din ochi. Duceți-l în locuri special amenajate să se joace. Avem câteva părculețe frecventate de mămici cu copii, cu paznici vigilenți, fără câini și fără derbedei.
Va trebui însă să faceți ceva cercetări. Aveți câteva luni bune la dispoziție să găsiți locurile propice pentru plimbat copilul.
Am văzut părinți care se poticnesc în găsirea acestuia un loc de joacă adecvat, în schimb au deja trecut pe foaie liceu și facultatea pe care acesta le va frecventa peste 14, respectiv 18 de ani.

Articol scris pentru acest concurs! Și un sfat: Aboneaza-te la newsletter pentru a afla ofertele Babytrend de Black Friday.
Sursă foto: mhblogonline.blogspot.ro

Aceasta postare a fost citita de 1858 ori !

Comments

comments

There are 4 comments left Go To Comment

  1. Rudolph Aspirant /

    Si eu am avut ham plus lesa acum 30 de ani ! Am vazut o poza ce dragalas eram asa cu acel ham de piele inalt calitativ ! Zau, imi sedea chiar bine ! Plus eu am si acum un fetish pt diverse accesorii de piele ! Ce mi-ar place sa am ocazia sa stau in ham asa chiar mai des, desigur nu doar ca sa ma admir in mod egoist de unul singur asa in oglinda, si mi-ar face placere sa impartasesc aceasta experienta
    si cu alti fani de hamuri, insa totusi in cerc mai intim restrans pt ca asa fata de publicul larg mi-ar fi cam teama sa nu par totusi ridicol.

    1. Spanac / Post Author

      Băi, aici vorbim de ham pt copil, nu de fetisuri sexuale.
      Și acum 30 de ani tu zici că aveai ham de ăsta?
      Eu nu țin minte să fi văzut așa ceva decât acum 10 ani, apărut cu mare tam-tam pe piață.
      Deși probabil, mulți făcuseră artizanal acasă, pentru copil. De aia cred că aveai tu. Auzi, de piele. Acum 30 de ani, când cine avea geacă de scai era ciumeg? Huo!

      1. Rudolph Aspirant /

        Al meu era din RDG ! Plus eu eram ciumeg din sectorul 2 ! Insa tin minte ca bunica mi-a zis ca acest fel de hamuri se purtau de mult la Bucuresti, posibil chiar si la sfarsit de secol 19, desi bunica nu se nascuse inca pe atuncea, insa a folosit o expresie de gen “cum am apucat noi din batrani”, referindu-se la obiceiul de a pune copiii in hamuri…insa zau, familia mea din partea bunicii materne e rezidenta
        urban de pe la sf sec 19, asa ca perspectivele lor erau asa mai de cocalari mai de mult, nu erau perspective in care acest “din batrani” sa insemne ceva gen ca in imaginile rurale pictate de N Grigorescu…nu ma laud in mod special cu asta, doar povestesc si mi se pare chiar si normal asa daca bunica a apucat trafic urban serios inca de cand era copil plus si povestile care le stia de la mama ei erau similar urbane, (de la mahala desigur, nu din cine stie ce sector de lux, insa efectiv am auzit tot de la ea si chestia aia cum ca trebuie sa incalti copilul cum incepe sa mearga, si si asta era tot “din batrani” in mintea bunicii mele…zau, normal ca la oras iti trebuie incaltari serioase de cand esti bebelus).

        1. Rudolph Aspirant /

          Zau, cand ma gandesc cum imi povestea bunica despre mama ei, strabunica, cum se uita la reviste din astea gen tabloid Cosmopolitan si Vogue, (desi era analfabeta), si avea vise sa se faca modista…asta insemnand nu model ci designer-manufacturier de palarii de dame. Zau, in zilele noastre unii poate ar avea o parere nu tocmai favorabila despre o fetiscana gen posibil gasculita, care nici nu poate sa ia un Bac insa viseaza sa ajunga Coco Chanel, insa, zau, pe mine ma induioseaza, pt ca stiu cum povestea bunica asa cu dragoste si admiratie de mama ei, adica, zau, avea vise de cariera la inceput de secol 20, insa nu a lasat-o mama ei, stra-stra-bunica, o doamna mai victorian severa de la sf sec 19, care avea o parere ca mediul designerilor de mode e cam usuratec si nu a lasat-o pe strabunica sa intre ucenica la o casa de mode…erau saraci, erau chiar cocalari, zau, de la mahala, din Colentina, nu erau cine stie ce boieri, si le era teama de tifos si de paduchi, asta era spaima cea mare, de boli infectioase pe atunci, mai ales in mediu urban…dar asa e la oras, plus desigur ca era si trafic, trasuri, tramvaie, si masini la un moment
          dat, mai ales in acea zona traficata de pe la Calea Mosilor si pe langa Obor. Aveau cismea la colt, si a fost o mare chestie candsi-au tras apa la cismea in curte, si asta abia mai catre zilele bunicii, strabunica nu apucase apa curenta in casa, insa aveau radio, aveau reviste cu poze, plus erau incaltati de mici copii, si nu era cum se zice “prima generatie incaltata”, desi nu au devenit scolarizati decat mai catre perioada interbelica, destul de tarziu, mai inainte erau, cum ziceam, cocalari analfabeti. Si nu zic asta cu ironie decat fata de sensul acestei expresii, nu fata de strabunica sau stra-stra-bunica mea, pe care eu ultima nu o stiu decat din amintirile bunicii. Nu era “doamna” asa in sens de boieroaica, insa era o femeie
          severa, imbracata asa cam
          inchisa la gat, insa fetelor ei le
          permisese sa poarte rochii de
          vara cu maneci mai scurte, insa
          nu le lasa de ex, sa piarda prea
          mult timp pe langa cismeaua de
          la colt, unde se invarteau si se
          intalneau si alti golani cocalari si
          mahalagioaice poate cu moravuri
          mai usoare…insa fetele visau, asa
          ca strabunica, de exemplu, de ce
          sa nu viseze cu ochii in revistele
          de mode…au fost oameni vii care
          au trait, oameni adevarati, desi
          neimportanti asa in mod
          deosebit pt cine stie ce carte de istorie, unii, destul de multi, au decedat, si de pneumonii, si in razboaie, dar pt ca unii au supravietuit, uite asa am apucat si eu sa fiu. Si eu nu pot decat sa ii admir, ca doar am vazut si am simtit eu cum povestea bunica mea despre bunicii ei…era cu caldura si ceva asa viu, nu era cu ifose si vaicareli sau chestii de
          gen, cum citesti azi pe bloguri cum ca aia batrani aveau o mentalitate invechita…si bunica zicea ca aveau o mentalitate invechita insa o zicea pe un ton intelegator, nu tafnos, povestea asa cu drag despre ai ei…si eu am luat si eu acest role model de la ea, fara sa vreau, pt ca si mama mea vorbea numai frumos despre bunica si despre strabunica, si tata la fel, si el vorbea ff respectuos despre generatiile dinainte, chiar si daca zicea si chestii adevarate poate mai putin laudabile, sau considerate mai rusinoase astazi, de ex ca erau
          analfabeti, dar si el zicea cu intelegere, nu cu acuzatii, ca asa
          erau vremurile. Insa perspectivele erau urbane pt ca atat din partea lui tata cat si a lui mama stramosii lor efectiv au fugit de la tara catre oras, zau, ca sa supravietuiasca, ce naiba, ca doar nu aveau pamant, sau daca unii au avut un petec, cum erau mai multi copii, ce sa mai imparta din acel pamant, si mureau de foame pe acolo, dar poate unii au vrut la oras si din ambitii si vise
          personale, poate unele asa mai de cocalar, sau de gasculita, dar eu nu ii pot acuza pt aceste ambitii umane.

Leave a Reply