Avea Blatistul şef o gagică prin Ploieşti.
Să fi fost prin iarna lui 2003-2004.
Cum nu mai fusesem niciodată cu naşul, mă temeam. Aşa că mi-am luat bilet.
20 de mii aruncaţi degeaba.
Că-n jumatea aia de oră n-a venit niciun controlor…
La plecare înapoi către Bucale, cu trenul de seară, nu mi-am luat bilet. Am zis că ce-o fi o fi…
Am stat liniştit (tremurând ca varga), dar tot n-a venit niciun controlor.
După vreo 2 săptămâni, faza s-a repetat.
Adică n-am luat bilet când m-am dus.
La întoarcere însă a venit naşul.
Aveam la mine o hărtie d-aia de 2000 cu eclipsa, toti banii…
Trece naşul pe lângă mine, trece pe lângă alţi flăcăi, unii cu schiurile, unul c-o chitară, altii cu ditamai rucsacurile, şi se duce…
Ăialalţi flăcăi erau bine merci, fumau lângă semnul cu fumatul interzis, eu eram fleaşcă de transpiraţie de frică…
Aia a fost prima mea întrevedere cu “naşul”.
Următoarea a fost una dintre cele mai mişto.
M-am suit la Severin către ţară la Ergheviţa (na mă, că-s jumam oltean).
Evident nu luasem bilet, eram cu nepoată-mea de 9-10 ani să fi avut Mina atunci şi eram ca de obicei fiert de emoţie că vine naşul.
Aveam şi ceva bagaje, era deja 9 seara, întuneric etc.
De la canton până acasă erau de mers cam 2 km pe jos, printr-o pustietate de nedescris, adică doar calea ferată era în zonă (mi-am promis că următoare dată când mai merg la ţară filmez drumul ăla – din păcate n-am mai fost de 4 ani…)
Şi cum ne era mai mult urât de drumul ăla decât de faptul că ne prinde naşul şi ne dă jos (dă-mă naşule jos că oricum acolo coboram), ce mi-a venit mie.
I-am dat 10 mii nepoată-mii să dea ea la naş, că mie mi-era ruşine.
A râs aia mică şi cu curu’ de mine.
Na, vine naşul, ia ăia 10 mii, râde şi el de mine că “domne aşa se merge aici, nu se ia bilet. Decât să dai 20 de mii pe bilet, îmi dai mie 10 mii şi mai râdem, mai glumim, mai trece vremea, că e trenul cam gol”.
Mă mai liniştisem.
Şi cum mai aveam cam 1 km până la canton…
Va urma!
“Decât să dai 20 de mii pe bilet, îmi dai mie 10 mii şi mai râdem, mai glumim, mai trece vremea, că e trenul cam gol” – si uite asa da CFR faliment.
Spanac ai ruinat economic tara! In nici un caz nu e vina maharilor care au furat bani cu camionul din caile ferate. Asa zisii “baieti destepti”. E vina ta si a nasului! =))))
De ce a mea_ Am dat eu şpagă? Nu nene, sunt cu mâinile curate.
Nu am dat eu şpagă, nu am acceptat eu.
Eu am cerut un favor doar 🙂
Oricum fix asa se intampla. De multe ori chiar nasul e cel care se oftica ca ai luat bilet. Iti mai si zice ca nu-i frumos ce faci si ca mai bine ii dai lui direct ceva banuti. Iti dai seama in ce tara traim?!
Da, înţeleg. Aici e vorba de biletul scump la tren. Şi tu ai fi dat 10 mii decât să iei bilet.
Sau ca să pleci de la canton la oraş. Cantonul este desfiinţat din 1992. Deci tot cu naşul te duci.
Sau pe negru (te fereşti de naş în tren să nu te prindă).
Faci şi mişcare şi mergi şi moka.
n`am mers niciodata cu nasu` 🙁 mereu mi-am luat belet 🙁
cred ca frica sa nu ajung la destinatia m-o determinat sa-mi iau mereu 🙂
Da, de aia mi-era frică.
De faptul că te dă jos. Nu de amendă…
Adică aveam impresia că te lasă undeva pe câmp, nici ţipenie la 100 km în jurul tău, şi mori acolo de foame şi sete…
Sa vezi ce misto era cand veneam de la munte (cabane ,chitari , bere , carpati) si era la moda vorba ”plateste ala din spate” , – pana in spate erau cam 30 – 50 oameni si lua si nasu’ de la ultimul ceva !! (cam de vreo 2 – 3 beri dar nu se supara)
:)) Ce vremuri bune… Unde s-au dus anii…