Îl rog pe naş ceva ce nu s-a pomenit decât în mijloacele de transport în comun.
Îi rog să oprească trenul 1 minut când suntem în dreptul casei. Că oricum era curbă acolo şi trenul pilota cam cu 10 km/h.
Şi faza a prins.
Am trecut de canton, şi când am ajuns în dreptul casei, a dat ăla prin staţie la mecanic să oprească.
Ne-am dat jos eu, nepoata şi bagajele, ne-am luat la revedere de la naş cu lacrimi în ochi şi am ajuns acasă mai repede cu juma de oră.
Adică ăştia de acasă au văzut că abia trecuse personalul şi noi am ajuns.
Aia a fost a doua întâlnire cu naşul.
A treia întânire a fost de comă.
Tot de la ţară voiam să plec până la Craiova, stăteam 2 zile la mătuşe-mea, apoi o luam uşurel cu trenul până la Bucale.
La ţară nu mai e canton din 1992. Doar pereţii cantonului au rămas.
Aşadar vine personalul, mă sui în tren şi m-aşez într-un compartiment gol. D-ăla de-avea canapele d-alea vechi de vinilin, pline de rupturi și cusături. Dar totuși confortabile. așa confortabile ca pătuțurile pentru copii de pe http://nichiduta.ro
După juma de oră apare naşul.
Trăznea a zaibăr şi-a ţuică de prună.
Dar era lucid.
Aveam la mine o hârtie de 50 de mii şi 2 de 10 mii. Mai cu frică, mai cu silă, mai cu Doamne ajută, îi dau 50 de mii şi zic “Până la Craiova”.
Ăla ia banii, apoi se întâmplă ceva ce nu s-a mai pomenit. E totuşi un început în toate.
Face naşul:
– Păi ăsta nu merge până la Craiova…
– Cum vere, dar până unde?
– Până la Filiaşi, surâde părinteşte omul trenurilor.
Apoi, scoate din buzunar 20 de mii şi mi-i dă.
– Uite, să nu zici că nu-s băiat de comitet. Te lasă trenul la Filiaşi, şi după 20 de minute e tren care merge la Craiova (încă o staţie). Ia ăştia si dă-i lu’ naşul de pe trenul ăla.
Mă, am rămas ţuţ. REST LA ŞPAGĂ!
În Filiaşi biletul până la Craiova era 28 de mii. Dar mi-era frică să mai merg cu naşul aşa că am luat bilet.
Eu şi încă o ameţită. De nu s-a stâmbat naşul ăla la noi…
Am ajuns în Craiova, apoi am plecat cu mătuţi-mea la Bucale. Clasa 1, intercity, moka. Bilet de însoţitor (de bord).
Tot de la Craiova îmi aduc aminte faza cu trenul şi cu îngheţata, dar într-un alt episod.
Va urma!
Doamne,eu niciodata nu am patit-o cu nasii,dar tu…asa esti tu:))Esti total!:))
Inseamna ca tu ori esti plina de bani, de ai sa iei bilete, ori nu prea ai mers cu trenul… Oricum, cum am zis mai sus, daca erau conditii, luam bilete. Dar asa…
De aia nu avem noi cai ferate si trenuri ca in occident, de la nasi ni se trage.
Am mai zis, dacă am avea condiţii calumea la preţurile uber-astronomice, ne-am lua cu toţii bilete.
Dar noi avem trenuri personal de si-n lumea a treia sunt considerate clasa a 3-a.
Cum era pe vremuri. Clasa a 3-a adică scaune de lemn. Ceva de speriat.
Nu s-au băgat bani în cfr deloc. Adică bani s-au băgat. În buzunarele lor.
Dar în reabilitare căi ferate sau confort nimic.
Nu e posibil ca în 2012 să plece trenul DIN GARA ÎN CARE DE FORMEAZĂ cu întârziere 30 de minute!
Hai să zic iarna da. Şi pe vremea lui Ceauşescu veneau cu întâziere de 2-3 ore.
Dar nu cum am făcut eu cu nevasta anul trecut. 6 ore de la Predeal la Bucureşti.
2 ore a stat trenul în nuş ce staţie.
Aia e bătaie de joc!
Si noi distrugem tot ce ne sta in cale. Sa vezi cum arata trenurile astea noi (da,avem trenuri noi :)) ) cu care mergem noi la Fagaras. Deja nu mai stau inchise usile, vopseaua se decojeste, scaunele incep sa arate ca niste carpe murdare, etc.
Vopseaua se cojeşte de la nespălarea unora fată.
Azi în drum către muncă în maşină era unu… Mă fato mă, se topiseră chederele de la geamuri de miros…
Am si eu ceva povesti cu naşu ! Da le pastrez pt noul meu blog ! Ms de idee ! 🙂
N-ai de ce. Abia aștept să le citesc!
Eu am mers in Romania acum vreo 2-3 ani cu alea, Sageata Albastra parca le zicea. De la Bucuresti spre Moroieni. Aratau ca niste S-bahn-uri. Erau misto. Nu mi s-au parut nici mizere nici nasoale. Eu oricum iau bilet indiferent de starea trenurilor. E normal sa platesti un serviciu pe care-l folosesti. Daca nimeni nu plateste biletul nici ei n-au de unde repara/imbunatati/schimba garniturile.
Adevărat ce zici tu. Și va apărea zilele astea și explicația întârzierilor mari pe care le au trenurile.
Săgeata albastră e mișto. Am mers cu clasa I la ăla. E acolo, în spate la mecanic, de vezi ce face ăla, foarte mișto.
Fura etnicii minoritari sina? 😀 Parca citisem la un moment dat o stire cum ca a fost pazita calea ferata spre Constanta cu armata (parca de 1 Mai). Era scrisa insa de occidentali stirea si nu stiu daca puteau fi luati in serios s-au mancau rahat.
Si eu tot la clasa I si exact din cauza asta cred ca mi-a placut si mie :)). Nevasta-mea saraca a trebuit insa sa discute cu o pensionara ceferista si foarte bagacioasa. Evident, ei i-a stat in gat 😀
Pensionarele alea sunt peste tot. Indiferent că e tren, avion sau autocar. Genul ăla de mănâncă la masă cu pisicile și vorbește cu ele ca cu soră-sa.
Etnicii nu fură (numai) șinele. e vorba de legăturile de la semafoare, făcute din cupru. Da, pe calea păzită au prins viteze uluitoare. apare zilele astea articolul, e gata scris de aseară.
Baieti cu bun simt dom’le.
Nici la magazin nu iti mai dau bulangii resu’.
Ei nu dau… Dau ei și mai mult dacă-i ameninți nițel…
aproape ma deprima povestile cu nasul..imi retraiesc adolescenta care s-a dus pwlii pe suflet si nu mai vine ever inapoi
Heh… Vremuri nașule, vremuri…
apropo Spanac, zi si tu..am revenit temporar de vreo 4-5 zile in blogosfera, am bagat si eu vreo 12 articole, asa, vorba aia.. sa vad daca mai poci, ca omul de şi-o mai verifica dimineata sa vaza de i se mai scoala pe masura ce imbatraneste..si deja m-a contactat o avocata ca ne vedem la tribunal :))
daca ai citit cumva azi de triunghiul amoros cu avocata si ce doi procurori din iasi de s-au batut pe ea prin 2008..o groaza de articole pe adevarul, pe ziare com, pe ziuanews, pe realitatea net, peste tot..ei bine, taman la mine a venit mademoaisela sa se planga intr-un mail amenintator ca i-am patat onoarea zicandu-i c-a stat capra :-s
Whaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaat?
Stai că acu citesc.
Welcome back!
Multe curve mă. Dă-i ignore. Și zi-i să te sugă. Că vaca nu vede că e jos scris mare ceva de pamflet.
Cunosc astfel de povesti, cand eram mic deja ma cunoscuse toti cei care lucra la CFR prin zona mea. Cum bunicul era conductor mergeam cu trenul lunar foarte mult, de casa mea statia e al aproximativ unspe kilometri deci mereu in spatele casei trenul oprea 🙂 Se intelege, da?
Foarte bine așa. Eu am zis ăluia “sărut mâna” și 3 zile după aia…
Eu nu am fost niciodata nevoit sa dau bani la nas.
Pentru că ai avut bilet întotdeauna? Eu n-am avut ce face atunci. Nu aveam de unde să iau bilet. Cantonul a fost desființat de câțiva ani buni.
Ce sa faci, traim in Romania…
Mi-a mai zis careva că a pățit aceeași treabă pe ruta Constanța-Mangalia…