Am promis că povestesc ce-am pățit pe tren în Craiova.
Evident tot poveste cu nașul.
Continuarea de aici.
Plecasem de la București. Trebuia să ajung la Severin.
La Craiova trenul stătea în stație cam 10 minute.
Și lângă șine, pe peron, la 3 chioșcuri nu era nicio înghețată.
Nici măcar în tren nu aveau! Mă, un TOPGUN, dădeam 7 lei pe el, dublu ca la cel mai scump magazin, dădeam să-mi satisfac pofta.
Nu nene, numa cola normală și 4 feluri de bere. ATÂT!
Așa că hai să mă duc în gară.
Care a trecut vreodată pe la Craiova, gara aia e la fel ca la Constanța și Brașov.
De fapt dacă stau să mă gândesc, așa e la toate. Te cobori la subsol, treci pe sub șine ca să ajungi în stație…
Fug eu p-acolo și ajung în gară.
La alte 3 chioșcuri am fost. Numai înghețată nasoală, numai de ciocolată și fructe de pădure.
Mă, nimic de vanilie. O vafă d-aia de 1 leu, ceva! Nimic!
M-am enervat și hai înapoi la tren.
Aveam 3 bagaje la mine.
Și cum fugeam eu pe sub șine, mi-am dat seama că n-am fost atent să văd la ce linie trăsese trenul!
Și stăteam la o linie și priveam un tren cum trecea prin fața mea și prindea viteză.
Mă uitam pe tăblițe să văd ce tren e, să n-ajung Doamne ferește prin Bulgaria! Ce-i ziceam lu’ nașul ăla? Că n-am bilet, că m-am suit în alt tren, că eu voiam înghețată?
Pe tăblie scria Timișoara.
Mă, ăla să fie? Că erau vreo 2 în afară de al meu care treceau pe la intervalul ăla orar către Timișoara!
Și cum mă uitam eu, văd la o usă că voia să închidă ușa nașul. Care era nașă, era o cucoană.
O iau la fugă pe lângă tren și voiam să sar.
Aia disperată la mine să nu sar.
– Nu sări, nu sări, că opres…
– Dă-te cucoală la o parte! Și țâști prinde-te de barele alea, sări peste upritoarea aia de la ușă (ultima treaptă se ridica în sus, apoi ușa se închidea automat.)
Aia când voia să închidă ușa, trăsese de maneta aia, opritoarea se ridicase, și ușa se închidea singură după vreo 5 secunde.
Și iată-mă ajuns în tren.
Ce-a mai urlat la mine controloarea, că mă tăia trenul, că era vina ei, c-o nenoroceam că etc.
Na, o înțeleg, dar eu n-aveam de gând să rămân prin gară. Aveam bagajele în tren. Trebuia s-o fi sunat pe vară-mea să se ducă în gară, să-mi ia bagajele, la Severin. Și ce, altul nu putea să le ia și să plece cu ele?
Ajung în compartiment.
Erau vreo 3 flăcăi, de vârsta mea.
– Ce faci frate? Ce stăteai să te uiți la tren?
– Nu știam sigur că e trenul meu!
Râsete, “ești nebun” etc.
După fix 10 minute vine la compartimentul nostru controloarea.
Când mă vede se face galbenă la față.
Abia mi-a cerut biletul.
Văzând-o că e speriată, i-am replicat nonșalant:
– N-am, tanti!
De când sunt eu n-am văzut om să schimbe culori faciale mai repede ca femeia aia… Jurai că-i un cameleon într-un videoclip MTV din anii 80!
Mai avea puțin și se prăbușea. S-a ținut totuși cu mâinile de ușă, i-a scăpat capsatorul pe jos…
I-au făcut flăcăii ăia loc să se așeze. Era terminată.
– Cum nu ai bilet? reușește să îngaime.
– E, am bilet, am zis și eu așa, că-s nervos că n-am luat înghețată.
Carl Lewis ar fi fost invidios pe viteza pe care a prins-o femeia, îndepărtându-se de compartiment!
Nu a mai verificat biletele la nimeni, nici ălora, darămite mie!
Deja ăia 3 flăcăi mă priveau așa într-un mod foarte ciudat. Cred că dacă mă uitam în tavan și ziceam cu voce gravă că “deseară are să plouă” se aruncau pe geam.
A, și apropos de aruncat.
Cu vreo 2 stații înainte să ajungă trenul pe la țară (nu oprea, era tren accelerat, mă lăsa direct la Severin), o sun pe nepoată-mea să iasă afară la colțul grădinii, să le las bagajele.
Ies cu bagajele după mine, trec pe lângă grădină, o văd pe nepoată-mea și arunc bagajele din tren. Le-am pus eu jos însă trenul prinsese viteză.
Așa că s-au rostogolit serios. Dacă ăla avea viteză ceva mai mică săream și eu dn tren.
Dar mecanicul băgase claxoane și-i dăduse talpă în curbă.
L-am înjurat, am închis ușa și m-am dus înapoi în compartiment.
– Unde și-s bagajele nene?
– Le-am lăsat pe iarbă!
În 10 minute eram în gara Severin, fără niciun bagaj. Abia au răspuns la salut ăia. Cred că primul lucru când au ajuns în Timișoara a fost să se ducă la o biserică…
Data viitoare povestesc faza cu șarpele…
Va urma
Vai, sa treci prin toate astea pentru o inghetata.. e distractiv, uite ce frumos ai povestit:)) I-ai facut viata grea nasei:P
Da, pentru o înghețată care nici măcarnm-am luat-o…
Cand afara sunt aproape 40 de grade o inghetata merita sa infrunti o armata de rusi… te inteleg perfect.
E vezi. Și mai sunt unii să spună că n-am dreptate…
Eh, eu m-aş fi mulţumit cu aia de ciocolată. 😀
Am mers şi eu cu trenul de curând, deşi nu mai călătorisem pe şine de ani de zile. Vara trecută, tot pe acolo prin Oltenia, da’ fu bine( aşa ca să folosim perfectul simplu, să fim în ton), ba chiar mai bine decât mă aşteptam. Oamenii mi-au cărat valiza, mi-au întins mâna să mă urc în tren, că na, nu era chiar AVE sau TGV ăla de l-am nimerit, şi era destul de înalt. Cu aprovizionarea n-am avut probleme prea mari, singura a fost când i-am cerut vânzătoarei de la o bodegă din asta din gară o sticlă de 7up, şi mi-a zis că n-are, că ea are numai Pepsi, Fanta ‘Tup’ şi ‘Sprit’. Pân’ la urmă am acceptat şi un Tup d-ăsta, care era tot ce voiam eu, numai că-n varianta oltenească. :))
Eu știam de Zup nu deTup. Dar na, fiecare cu ale lui.
Și-ți prii durmul prin Oltenia?
Foarte haios.
Intrebare: cand te-ai intors de la Severin, nu i-ai nimerit cumva tot pe tipii aia in compartiment? Cred ca te-ar fi facut zeul lor…
Nu, am mers cu nașa, bilet clasa 1, moka.
Pe vremea cand eram eu kinder vafa era 3000-5000 si painea feliata undeva la 10 000.
Inghetata mea preferata era 6000 iar cu 20 000 cumparai cea mai mare portie de pop corn pe vremea cand mai exista cinema in oras.
Apoi au aparut dozele de cola de 10 000 cu pret unic imprimat pe ele, care logic ca magazinele le vindeau cu 12 000..
….
Ajung in Romania dupa diversi ani si dau de niste preturi de furt pe fata… de 3-4-5-7 ori mai mari, cinemaul tot inchis, strazile mai darapanate, blocurile tot mai distruse.
Singurele schimbari noi in peisaj erau carciumile de bere si alte bauturi pentru pulime.
Frate, intr-un oras fie el si foarte mic, daca nu ai surse de amuzament si relaxare (in afara de iesit la bere), de la stagiul de comunist ajungi la stagiul de comunist la patrat.
Nu-i asta strada buna, parerea mea. (scuzati de offtopic.)
Eu țin minte când mâncam înghețaă Polar. Care era un calup ca untul. La fel împachetată.
De curând am revăzut-o la un chioșc.
Nu cred că mai e aia originală, dar cum se fae vara, am s-o caut iar.
Țin minte și ziua când am văzut ultima rulotă de înghețată Polar…
19 august 1993…