Cu nașul

E cineva care citește rândurile astea și n-a mers vreodată cu nașul?
Nu neapărat cu trenul, să zic cu mijloacele de transport în comun.
Sau na, cu avionul că tot am zis că am oroare de zburat, deși n-am zburat niciodată.

bilete_cfr_5_432Când eram mic și voiam să merg cu trenul aveam o metodă simplă.
Câteodată veneau nași care nu mai aveau capsator d-ăla de bilete.
Și trăgeau o linie cu pixul pe bilet.
Mai ține minte cineva bilele alea mici de carton?

Bunică-meu găsise o metodă de-a merge de 5-6 ori cu-n bilet d-ăla. Asta până se găsea careva să dea gaură în el cu capsator.
Ajungeam la destinație. Biletul cu dungă de pix pe el.
Băgam biletul în apă. Nu mult, cât să se umezească.
Se umfla, și dispărea data de pe el.
Biletele erau trecute prin masini de stantat, așa apărea data pe ele.

Dunga de la piz o râcâiam ușor, ieșea repede, mai ales la biletul ud.
Apoi puneam biletul pa presat.
Se usca arătând ca nou. Doar că n-avea dată pe el.
Și cum credeți că făceam noi dată nouă?
Cu un cui!

Prinsesem îndemânare și făceam ștanțele cu acel cui de jurai că așa e scos de sub ștanțatoare.
Romanian style!

Abia mai târziu când apăruseră biletele astea pe calculator le făceam și eu cu imprimanta.
Apăruseră produse de papetarie si birotica, așa că știam ce și cum.
Am făcut cam 10 abonamente de tramvai așa, asta până să bage cardul ăsta. Și peste 100 de bilete.
Cum credeți că făceam bani în facultate?
Vindem bilete de tramvai! Și proiectele altor colegi. Știam Photoshopul și ieșeau niște desene… Față de restul care abia se descurcau în Paint.

Începuse totul ca o glumă dar s-a transformat într-o mică afacere.
Luam 20 de lei pe proiect. Făceam cam 3-4 proiecte bilunar. Nu era mult, dar îi luam, nu-i dădeam.

Ultimele “mânării” făcute așa erau vreo 2 mașini “înmatriculate” spănăcește în Franța și Italia. Până în 2011 a mers una așa.

Acum m-am însurat și am lăsat prostiile de-o parte.

Dar și acum circul fără bilet cu tramvaiul. Numai la metrou nu mai pot sări…
1) E paznicul ăla și fuge după tine dacă te vede, sau dă prin stație să nu plece metroul din stație.
2) Nu mai pot sări peste brațele alea rabatabile ca-n tinerețe. Burta asta își spune cuvântul.
3) E nasol să mă vadă alți oameni. “L-am văzut ieri pe Spanac mă. A sărit la metrou, fara sa aibe cartelă…”

 

Aceasta postare a fost citita de 1441 ori !

Comments

comments

There are 7 comments left Go To Comment

  1. Adelin /

    Era fain odată să mer’i cu naşu’. Acu’ s-au mai stricat treburile. Depinde totuşi şi de ruta pe care călătoreşti…

    1. Spanac / Post Author

      Am mers eu cu nașul fără niciun ban, fără bilet, fără nimic.
      Până la Ploiești…
      Vezi și celelelte articole cu nașul.
      Cea mai tare fază a fost când mi-a dat rest la șpagă!

  2. Adelin /

    Am 2 ani juma’ de când mă fâţâi de la Ploieşti (Brazi mai exact) la Bucureşti şi invers cu Regio (vechiul personal). În toată perioada asta am mers şi cu bilet, am mers şi fără bilet (fără să plătesc nimic), am mers cu şi cu naşu’, i-am dat 10 lei lu’ naşu’ şi mi-a dat şi rest, dar m-a prins şi civilu’ de-am plătit bilet la suprataxă.

    1. Spanac / Post Author

      O, te-a prins supracontrolul? Pentru 40j de kilometri?

      1. Gadjodilo /

        40 km, o oră jumate cu regio.
        dar pe bune, tu te lauzi cu blatul? nu mă apuc acum să caut, dar pun pariu că voi găsi pe blogul ăsta postări unde te plîngi de diverse chestii care nu merg cum trebuie. cumva, în postarea asta e o parte a răspunsului.

        1. Spanac / Post Author

          Am mers pe blat când nu am avut altă soluție. Asta acum 10-15 ani. tu când erai tânăr nu făceai nimic mai “aventuros”?
          am un prieten care pleca la mare cu 5 lei în buzunar (50 de mii) și stătea un weekend. Și nu făcea chetă prin Vama Veche. Se suia în tren cu cortul în spinare și la fiecare stație cobora. Se uita unde e controlorul și se ducea în vagonul unde ăla deja controlase. Făcea el 5 ore cu personalul dar mergea gratis. Cotul pe plajă și bălăceală. De mâncat mânca la un bar, unde se împrietenise cu vânzătorul. Mai vindea și el, că vânzătorul voia și el să facă o baie ca tot omul. Și Stătea bine-merci chiar și 6 zile într-un an. Și s-a întors cu ăia 5 lei înapoi.

  3. silviu stanciulescu /

    tin minte cand eram student ca era un tren care pleca din Bucuresti spre munte pe la 02.00 vineri seara…nasul cand venea nici nu mai zicea “biletele la control!”….direct:”cati sunteti?”…cea mai tare faza a fost cand eram pe peron,cu sticlele de vodca facute posta,asteptand trenul,si apare unu la costum care ne intreaba candid unde e clasa I…tine-te rasete,tata…il prostise casierita…

Leave a Reply