Fraților, azi am făcut ceva ce n-am crezut c-am să fac. AM CĂUTAT ÎN GUNOI. ÎN STAȚIA DE METROU PIAȚA VICTORIEI!
Înainte să vă bucurați de răul altuia, luați de citiți.
Aveam treabă în oraș. Și cum din banii de cartelă de metrou mi-am luat suc și crățănele (pontino picant de la Forneti), la metrou, în loc de 15 lei cât îmi trebuia să iau o cartelă de 10 călătorii, după toate scotocirile de rigoare prin buzunare/ pantofi/ chiloți, abia am strâns 13 lei.
Și cu părere de rău am dat 4 lei pentru 2 călătorii. 4 lei! Imens!
Am ajuns unde aveam treabă, am recuperat o parolă de mail, am văzut niște computere pentru clienți, am băut, am râs și hai înapoi acasă.
De la piața 1 mai am luat-o pe jos până la Piața victoriei. Nu a trecut nicio mașină pe lângă mine, în 20 de minute și cale de 3 stații. Să nu înjurăm RATB-ul cică…
Ajung la metrou știind că mai am doar o călătorie pe cartelă.
Și scoțând cartela din buzunar, m-am gândit că după ce-o voi introduce (sau băga pe românește) în fanta aparatului (gaura aia), o voi arunca, fiind inutilă.
Numai că, nehalind lecitină deloc, ce credeți că am făcut?
Am aruncat cartela și am plecat. În fața aparatului de taxat stăteam ca vita și mă uitam la aparat și la mâna goală!
Oră de vârf, hărmălaie, copii, corporatiști, secretare, fuste mini, ciorapi plasă, puștoaice cu role, emo, femei țipând la telefon, un puștan a scuipat o ciungă fix lângă aparat, într-un cuvânt nebunie!
– Hai coane, ce faci? se aude din spate.
Mă uit după mine, coadă, vreo 3 persoane. La celelalte aparate aceeași situație, mai ceva ca la aeroport!
Abia atunci mi-am dat seama că am aruncat cartela înainte să o perforez!
Cum evident nu voiam să mai cheltui alți 4 lei, ce-am făcut?
AM CĂUTAT ÎN GUNOI!
M-am dus înapoi la coșul de gunoi și-am căutat după cartelă. Se uita lumea ca la urs. Unii își dădeau coate, altul stătea și se uita la mine ca la a 8-a minune a lumii. Cămașă hawaiană, geantă pe umăr, ceas aurit, verighetă lată, lanț de aur la gât. ȘI NEMERNICUL CAUTĂ ÎN GUNOI!
Am avut noroc că abia era schimbată punga aia și nu erau decât o învelitoare de Mars și cartela mea. M-a ferit Dumnezeu de vreo flegmă sau vomă de bețiv, cum se prea obișnuiește în astfel de situații.
Mi-am recuperat cartela din gunoi, am taxat-o și… am băgat-o în buzunar. Deoarece n-a scris nimic pe ea. Și poate data viitoare fac o schemă de “abia o luai tanti” și intru moka…
Voi ați căutat vreodată în gunoi? La mine a fost a doua oară. Prima dată am pierdut un inel în coș, când îndesam o ditamai punga. Chin și atunci, bine că nu m-a văzut nimeni. Lucram la sala de net și n-aveam niciun client.
am ras cu lacrimi :))))
Deci râzi de răul altuia a? Data viitoare povestesc când am rămas cu pantalonii în jurul gleznelor… În metrou.
Hehe super haios 😛 SI eu am cautat o singura data in gunoi ..in vreo 2-3 tomberoane ca nu mai stiam unde aruncasem gunoiul. Umblasem cu cardul de salariu intr-o seara si dupa folosinta nu stiu ce draq ma pus sa il bag in tipla de la pachetul de tigari.Cum era de asteptam ,dupa ce am fumat tigarile am uitat de card si mi-am adus aminte a doua zi de el.Am scotocit vreo 2 ore dupa un pachet de tigari cu cardul meu in el 😛
Doamne… Și l-ai găsit? Pe vremuri se puneau bani acolo. A pățit-o văru-meu. De-a aruncat pe autostradă ca un nebun pachetul gol pe geam. Frâne de nebun și caută printre mașini la 130 km/oră pachetul ăluia. că pusese o hârtie de 500 lei…
Data viitoare o povestesc p-asta…
Da l-am gasit ,dar oricum senzatia e super aiurea cand cauti in gunoi ca un prost ..tot din greseala ta hehe 🙂
Și unde erai, în spatele blocului?
Nuuuuu fereasca sfantul !! Pai ma vedea toata lumea si imaginea mea de diva divoasa ar fi fost patata forever hihi lol 😛 Stau la casa hehe 🙂 M-a vazut doar Max (cainele lup) care credea ca ma joc pfff 😛 😀
Era mișto să fi fost în spatele blocului…
Nu mi s-a întâmplat, încă, dar mai la bătrâneţe ştiu eu ce o să fac?
Sau o să începem să căutăm cu toţii prin gunoaie, după ceva de mâncare.
Ştii câţi oameni trăiesc sub limita sărăciei în România? De ordinul milioanelor.
Şi sunt tot mai mulţi, pe zi ce trece. Mie asta mi-a amintit postarea ta,
care în alte condiţii m-ar fi amuzat şi pe mine.
Ce e amuzant să cauți în gunoi după ceva de mâncare?
Mă uit că e o emisiune cu niște descreierați, căci eu personal nu-i pot numi astfel. În America, ăștia iau mâncare numai din gunoi. Noaptea aia fac. Ba și gătesc cu legumele și fructele de la gunoi. Și au casa lor, salarii decente, tot ce trebuie. Numai că shoppingul e moka. La gunoi…
Lasa ca nu esti singurul care cauta in gunoi…
Tu ce-ai fi făcut?
Been there!
Am dus gunoiul ca o (gospo)divă și l-am aruncat cu boltă direct în tomberon. Cu tot cu inelul de logodnă. Acu’… nici altul nu aveam bani să iau, nici consortul nu cred că ar fi acceptat ideea, așa că m-am uitat stânga-dreapta și m-am aplecat după dânsul. După inel, adică. L-am găsit, spre norocul meu, că era plin tomberonul și nu a trebuit să fac un salt înăuntru…
Brrrrrrrrrrrrrrrrrr….
Wow. Aia da treabă… Cum am făcut și eu cu inelul…
dap.
ciudată senzație….
Se mai întâmplă. Oameni suntem. să vezi ce nașpa când îți scapă ceva important pe tomberonul de la ghenă. Aia senzație…
Pfui! M-a ferit ăl de sus de etaje mai mari de 4, deci nu am trăit minunata experiență. 🙂
Oricum…mai bine nu îmi dau seama că am scăpat ceva că altfel…mă ia cu scăpărici 😀
Unui prieten de familie îi scăpase telefonul de la gât. Nokia 5110, acum vreo 8-9 ani. Și stătea omul la etajul 14… A căutat în gunoi cu femeia de serviciu după el de i-a venit rău. Telefonul într-o parte, bateria în alta, cartela în alta și ușița de la baterie în altă parte.
De altfel n-avea nimic telefonul. Montat totul și pornit.
Aoleu!! Cum naiba le-o fi găsit pe toate? Așa…împrăștiate… Asta da șansă!
Dacă a stat de la prânz până seara… Și trebuia să le găsească, pe vremea aia schimbatul cartelei costa 10 dolari. Bateria vreo 40-50 dolari… Plus ușa aia de la cartelă, numai aia costa 20. Și se găsea foarte greu, comandă în afară, nebunie. Telefonul abia apăruse, era luxul luxului.
Grele vremuri!
Cred că aș fi cedat nervos 😀
Da’ ce căta cu telifonu’ la tomberon? 😀
O singura data in facultate !
Prietena mea de atunci a avut inspiratia sa faca curatenie in sertarul meu si a aruncat o brosura in care erau 300$ . Noroc ca se infundase ghena la etajul inferior si am actionat destul de repede . Oricum am avut parte vreo trei luni de zambete ironice in camin dar sincer nu-mi pasa . Ehe, 300$ in 1994…
Hei… Erau ceva bani. Și papara ei nici dracu nu și-a luat-o, corect?
Doua, trei zile am fost tratat ca un paşă ! 🙂
Așa!
Aveam 14 ani ,murise Mama Tatal meu primarul comunei ,a stat un an vaduv APOI ne avand cine sa ne ingrijeasca pe mine mezinul si frati A gasit o femeie si viata a mers mai departe EI bine eu IN rebel numi convenea nimic din ce facea Mastera si protestam dar in sub constient eram buimacit de faptele mele Si am plecat fara sa anunt frati sau pe Tata la o matusa AM implorato sa ma duca undeva in TARA la munca ,sa decis cu greu DAR ma dus la Fagaras in comuna Cartisoara sluga la un SASingrijeam 2 Cai si noaptea dormeam la Spatele cailor ,SCURTEZ povestea SI trec la subiect Tata a aflat cu ajutorul militiei unde sunt SI la nenea HANTI a venit cu rugamintea sa ma trimita acasa MIA dat o suma de bani sa imi cumpar haine si LA Or Victoria am plecat sa ma imbrac Ei bine am pierdut bani sau poate cineva mia furat ATUNCI pentru prima oara AM cersit in Autobuzul Victoria si Ucea de sus Am cersit bani de calatorie Ucea -Corabia si ca o comanda Incasatoarea a rugat SA fiu ajutat si acei oameni minunati au strans o suma cu mult mai mare ,POVESTEA este cu mult mai grea dar ACEST Spanac nui carte de confesiuni poate cu alta ocazie VOI povesti Gazduire rece de SAS si xxl.
Viata mea a fost o fictiune DE la nastere in CARUL cu paie tras de boi si pana azi Imaginativa Nastere in Carul cu Paie in luna lui cuptor 21 iulie 1942 TATA mana boi biciuindui sa ajungem Acasa A pus scara si Nelu prins in bratele Mamei stanca a coborat ca un print in vazul celor 3 frati adica 2 surori si fratele meu DRAMA noastra este ca ACUM toti traim singuri fara soate sau soti un blestem CA nul priveam pe tata cu ochi buni ca se re casatorisa ZADARNIC imi placea CARTEA totul sa destramat si Toti ani de scoala au fost FACUTI la FF sau seral DAR ca un iluzionist Diplomile leam obtinut cu 10 ADICA Liceu -Generala Post liceala Electronica Uv Craiova Th radio si comunicati Prof Marian Pisc.clasa speciala sef promotie.nelu.ro sau Tony,ro
Mama bre, mama a cautat in gunoi acum vreo 10 ani.
Eram intr-o vacanta de Paste si facusem frate un caiet de exercitii.
Si ce imi zice ea, sa facem curat la carti.
Si curat am facut :)))
Ai câștigat ceasul. Bagă-mi adresa în mail să-l trimit.
Care ceas??? Se dădea un ceas? Pfui! L-am ratat????
😉
Da… Vezi ce se întâmplă dacă nu te-ai abonat la newsletter? La 100 de abonați extrag 3 dintre ei. Și cel de pe primul loc primește un mp3 player.
Draci!
Acuma zici? Pune un banner maaaaare pentru chiara de mine! 😉
Ia uite, frate , cum ratez eu șansa! Așa a fost și la Loto: mi-a luat-o ăla înainte!
Kidding 😉
N-am știut, sunt nou-nouță. Te-am agățat de ceva vreme și am urmărit în tăcere ce scrii, fără să mai am în vedere și…conexele 😀
Data viitoare….
Na că ai schimbat și tema între timp…Sâmțeam eu că nu prea erau așezate așa data trecută! 😀
O tot schimb, că se încarcă prea greu. am multe bannere și widgeturi și nu-mi place să fie totul alb. De aceea tot am să fac modificări, să văd ce și cum. am să las tema asta nouă cu apusul ăla de soare în header câteva zile. să vedem dacă se încarcă mai repede. Dacă nu, revin la cea veche.
🙂
Cu toate că asta are vreo 2 chestii care nu-mi prea convin, cred că va rămâne, cu condiția să se încarce mai repede ca cea veche…