Cum fu prima dată? Lume multă și gălăgie…

Întreabarea întrebătoare despre cum fu prima dată a fost pusă de BlogalInitiative.

Este vorba de prima experiență cu site-urile de anunțuri gratuite locale.

Era o zi de 1 ianuarie, anul 2008. Ningea afară de două zile. Nămeți ca-n filme. Spanacul voia să-și ia telefon, deoarece de revelion dăduse cu telefonul în zăpadă. Nu vă gândiți că de nervi.
Telefonul era în buzunarul din spate al nădragilor. Spanacul, om serios de altfel, se cam clătina de la vin, vișinată și șampanie. Primise un telefon cu “la mulți ani“, “toate cele bune” și de la amețenie băgase telefonul în buzunarul din spate.

Numai că din mulțimea aia de oameni de la petrecere, niciunul nu era cât de cât treaz. Că așa se întâmplă. Ori că-i tristețe, ori că e veselie mare, ori doar pentru că e zi de miercuri, românul se îmbată ca porcul. Are motiv. E sărbătoare, a murit cățelul, e miercuri…
Așa că hai cu toții, în mare alai (vreo 20 de inși așa), în fața blocului, să desfacem șampania. Că dacă o desfăceam în casă era rău de urât. Nu nene, toți jos în fața blocului, să ne apuce revelionul în natură. Abia în fața blocului am observat de ce trebuia să fi mers. Unul din grup avea o ditamai cutia, de s-a chinuit cu ea pe scări, plină cu petarde, artificii, fel de fel de unelte de luminat cu steluțe și zgomote infernale de bombardament.

Și-au dat tâmpiții geniile drumul la o pocnitoare d-aia de-a mai mare lângă mine. A plecat aia cu-n zgomot de avion cu reacție, speriindu-mă peste măsură încât nu m-au mai ținut picioarele și am căzut în fund. Într-un ditamai nămete de zăpadă. Cu telefonul în buzunarul din spate. Bag mâna după el, fărâmat tot și storceam apă din el ca după duș…

Așa că pe la vreo 3 dimineața mi-a dat în cap să-mi iau alt telefon. Și cum să-l iei decât de pe net??

Așa că mi-am făcut cont pe un site de anunțuri gratuite.
Și dăi căutare pe site-ul ăla, la mica publicitate. Am găsit o mulțime de telefoane, care mai de care mai atractive.
telefon
Până la urmă am selectat vreo 5 și dimineața, adică pe la vreo ora 1 deja-n zi, am început să sun la ei.
Fel de fel de flăcăi adormiți, care erau cu toții plecați ba la munte, ba la țară, ba unul mi-a dat sms și-a zis că e-n Grecia!
Până la urmă la ultimul număr răspunde o gagică, trează. Că ne putem întâlni fără probleme în după amiaza aia, să văd telefonul și să-l cumpăr.

Și nu mă puteam duce singur să-mi iau telefon. Nu nene, am luat cu mine jumatea aia de gașcă de putea merge, restul fiind ba rupți de beți, ba dormind în cadă, ba cu capul în WC.

Și hai să mă văd cu fata vânzătoare de moleșculare la Mall. De s-a speriat biata fată când a văzut că-n loc de unul, vin vreo 10 rockeri cu geci de piele, lanțuri, inele, plete, tricouri rupte, ba unul c-o sticlă de bere în mână…

Din mulțimea aia, unul i-a zis pe nume. Spanacul era acel brav rokărean.

Telefonul costa 200 ron, dar mi l-a lăsat la 180. Cred că dacă-i ziceam că-i dau 150 accepta. Prea se uita la gașcă așa cu teamă.

M-a ținut telefonul ăla până săptămâna trecută. Când i l-am pasat neveste-mii. Adică și acum funcționează problemless (fără probleme!).

Așa a fost la mine prima dată. Gașcă, beție, artificii și gălăgie de nedescris.

La voi cum fu?

There are 12 comments left Go To Comment

  1. Dana /

    Nici nu stiu pe cine sa compatimesc….telefonul sau pe biata fata? :)))

    1. Spanac / Post Author

      Pe nimeni. Fata l-a lăsat direct la 180. Iar telefonul a fost și încă este printre cele mai solide moleșculare pe care am pus mâna. Un Nokia 6234.

      1. Dana /

        Offf Spanac…..ai fost la vreun chef? Ma refeream la telefonul decedat si la sperietura fetei… :))

        1. Spanac / Post Author

          Decedatul s-a dus săracul… L-am dat la combinații, așa cum era. Cât despre fată, n-a murit de inimă. Și-a luat bănuții și eu am avut telefon mișto. Deci totul ok. Bine, că s-a dus aia după aceea direct la biserică, problema ei… :))

  2. Bianca Badea /

    Nu stiu de ce ma gandeam la altceva cand am citit prima intrebare din titlu :))

    1. Spanac / Post Author

      Am scris despre aia aici

  3. Andreea D. /

    Parcă-mi dădu o lacrimă-n colţul ochiului, ba de nostalgie, ba de milă pentru telefon, ba pentru fată.
    Telefoanele mele au avut viaţă lungă, dar au fost depăşite de tehnologie. Acum duc o viaţă fără prea multe griji în mâinile părinţilor.

    1. Spanac / Post Author

      Da, cunosc… mamă ce de schimburi făceam eu pe vremuri cu telefoanele… Mi se punea pata pe un model, oricât de vechi și depășit era, trebuia să-l am. Am mai scris pe tema asta, poate ar trebui să mai bag câteva posturi…

  4. Roxan /

    :)) Ca de obicei, amuzant scris. Să ştii că şi telefonul meu cel vechi era mult mai solid decât cel nou. Dar ăsta are cifrele mai mari şi e color (pentru că şi ăsta nou e vechi de câţiva ani buni :)) Poate că ar cere altul, dar m-am învăţat minte, se poate că ăsta, că e mai vechi să fie mai bune decât următorul 🙂

    1. Spanac / Post Author

      Roxana, tu faci cu telefoanele ca și cu vinurile. Cu cât e mai vechi, cu atât e mai bun?

  5. Radu /

    Succes ! Dau cu votu ‘ ! 🙂

    1. Spanac / Post Author

      Merci merci, și eu!

Leave a Reply