Cât timp eu am dormit ca minerul, după 3 zile sub pământ, nevastă-mea s-a întors de la maică-sa cu două sacoșe mai mari decât ea, pline. Cu varză (facem azi sarmale), cu niște carne tocată (tot pentru sarmale), cu niște murături, cu portocale, fel de fel de bunătăți. Cârnații i-a adus acum 2 zile, și-acum mă ling pe buze când îmi aduc aminte de ei…
Vine acasă, lasă plasele, mă pupă, eu fiind într-o stare deplorabilă de somn, se uită la ceas, declară că e ora 14:15 și pleacă să ia bilet la loto.
Eu mai stau nițel în pat, mă mai joc un joculeț cu zombie de pe tabletă, apoi mă ridic în picioare. Mă întind și mă pun la loc în pat.
– Scoal, avem treabă!
– Trebuie să…
– Trebuie să faci curat la pisici.
– Trebuie să mă duc la Lidl.
– Te duci, după ce faci curat la pisici.
– De ce?
– Pute de-ți vine rău!
– Și ce să le fac eu?
– SĂ LE FACI CURAT!
Așa-s pisicile mele. După ce s-au dus la WC e jale mare. Pute-n casă a WC de personal supraetajat…
Du-te de fă-le curat, dă cu spray ceva, dă-i cu foc să ardă metanul din aer… N-apuc să m-așez la calculator că-mi vine iar nevasta pe cap.
– Ai făcut curat? Uite ce pute!
– Am făcut, am dat și cu spray.
– Păi așa faci, numai tâmpenii!
– Cum adică?
– Ți-am mai spus să nu dai cu spray că se îmbârligă mirosul cu ăla de la pisici și te ia cu leșin de la miros.
– Păi și ce mama naibii să fac eu?
– Ți-am zis să le faci curat, nu să le dai cu spray!
Deja mă umplusem de nervi. Abia așteptam să mai zică ceva… Și deh, fiind femeia pornită, a zis! Mare greșeală!
– Dar ce le-ai dat să mănânce de pute așa?
– KKT! (nu Kittie KaT).
1. Dă-le mâncare care nu modifică pH-ul și după aceea nu mai miroase urina (Royal Canin Indoor, par egzamplâ)
2. Încearcă să folosești nisip care se face bulgări imediat ce și-au făcut nevoile 😛
Nu de pișu. Când fac treaba mare, pute de mori. Le-am dat niște conserve de la Lidl. La 2 lei. Mănâncă de zici ce-i aia. Dar de la alea au scaun moale și pute de te mută din bloc.
Asta e, le ţii, se cheamă că ai o responsabilitate în plus.
Le țin, cum să nu… că dor mi-s dragi.
Am avut si nu mai vreau, cat a fost mica totul a fost perfect dupa lucrurile s-au complicat si am renuntat numai decat. Nu sunt de acord cu cresterea in casa a animalelor.
Mi-e milă de ele să le dau. Nevasta s-ar bucura să nu mai fie, tatălui i-ar părea rău, mie mi-ar părea rău. Deci doi contra 1. așa că rămân. Să vedem cum facem când va veni (dacă va veni) un bebe…
Cand va veni un bebe sigur prioritatile se vor schimba, cu toate ca nu garantez , am multe cunostinte care n-au renuntat.
Aia zic și eu, va fi greu.
Cum dracu’ să nu renunţe la mâţă când vine un copil?!?!?!
Uite așa. Nu știu cum voi face eu… Poate să-mi iau un sfinx…
Bre, copilul e copil, nu-ţi poţi asuma alte riscuri decât cele indispensabile. Nu ai nevoie de păr de mâţă pe lângă bebe. Tre’ să-ţi asumi asta când te ataşezi de un animal a cărui existenţă sunt şanse mari să se intercaleze cu marele moment al fericirii supreme. Am zis.
Am mai văzut eu bebe să crească bine merci cu 5 pisici foind pe lângă el.
Asta nu înseamnă că voi face același lucru…
Acum, recunosc, nu-mi dau seama. Poate atunci când voi fi tătic voi scăpa de pisici imediat…
Urata vorba ” cum dracu” vorbesti de pisica de parca ar fi un accesoriu pe care il arunci la gunoi atunci cand ai chef, hai sa fim mai buni cu toate vietatile si poate asa mai avem o sansa.
Oh, îmi cer scuze pentru exprimarea defăimătoare, mie chiar îmi plac animalele, în special câinii şi pisicile, dar prefer totuşi copiii.
Şi totuşi, ce legătură are modul de exprimare cu a fi sau nu mai bun cu toate vietăţile? Adică… pe bune?! Nu e ca şi cum toate vietăţile ar intra pe blogul lui spanac şi ar vedea cum le tratez eu cu “cum dracu’ “.
Până acum nu m-au vizitat multe animale. În afară de porci și javre n-am prea avut parte… (porcu.ro, javra.eu)
scuzele iti sunt acceptate, in ceea ce priveste legatura cu vietatile si ca ele ar intra sa nu pe blog, apropo eu nu cunosc sa existe genul asta de animale, se pare ca te-ai uitat prea mult la pinochio, dar asta este o alta discutie, eu am fost indignat de felul cum privesti tu relatia copil vs animal. Se pare ca dialogul cu mine te inspira asa ca il las pe moderator sa intervina cu subiecte fresh care sa linisteasca apele.
Dialogul cu tine nu il consider imbecil, ci dimpotriva constructiv.
Pace tuturor !
Uaileiiii ce trist eşti. Tocmai ţi-a scris spanac despre animalele care-i frecventează blogul.
Si uite asa devenim din oameni , neoameni , ca sa nu ajung sa pun in balanta copilul sau animalul am decis cu ceva timp in urma sa renunt la animale si nu dupa cum ar sugera alte persoane , fac o acolanda si zic : veveritele sunt egoiste de aceea nu le lua in seama, revenind la ale noastre daca ar fi sa alegi intre copil si animal te-ai descalifica din start si ai trece in tabara celor fara inima, cu ce sunt ele de vina ca prioritatile tale s-au schimbat ? oare nu stiai ce urmeaza ? s-ar intreba ele ! Din acest motiv am subliniat ca, de multe ori, alegerea este foarte dificila, ori inainte ori deloc. pam pam
Aici nu vreau să țin tabăra nici a animalelor nici a oamenilor.
Spun doar, că acum, nefiind tată, nu știu ce-aș face. Însă, din câte am înțeles, se schimbă situația când ai un copil.
Sau poate-mi rad pisicile o dată la lună, să nu mai facă păr.
Ideea e că-mi plac pisicile MELE nu pisicile în general. Adică una e să dai pisicile, și apoi să iei alta/ altele când deja s-a mărit copilul. Nu cred c-aș face asta. Oricum, pisica la mine a avut mai multe roluri, e mai dificil de explicat.
De asta nu mi-am luat eu câine Labrador acum o lună. Nu cred că l-ar fi deranjat pe el să umble cu mine prin ţară, dar avea doar 2 luni, asta înseamnă că ar fi fost prietenul meu cel puţin 12 ani. Peste 12 ani o să am 36 de ani, e o responsabilitate pe care nu am vrut să mi-o asum, între timp e posibil să ajung să-mi doresc un copil, totuşi.
O, ești încă tinerică. Și ce vei face, vei lua câine după ce va veni copilul, când îl dai la școală, sau cum?
Nu mă roade prea mult problema. Dacă o să fie, o să-mi iau când voi simţi că-l pot ţine până moare.
Ia decizia independenta de dorinta de a avea copii si eu cred ca vei fi impacat cu ea.
Eu nu-mi programez copiii după cum fac alții. Dacă e să vină, e binevenit. Dacă nu, nu!
Pai ca sa vina trebuie sa-ti doresti, cand iti doresti ceva sansele sa se intample sunt mai mari, nu lasa nimic din viata la intamplare, surprizele pot fi de mai multe feluri, asa ca atentie ce iti doresti.