Cum să scapi de 10.000 de dolari!

De vreo trei luni, peste Costel a dat beleaua. A câștigat 10.000 de dolari la loterie.
Evident, vă veți întreba de ce am zis că a dat beleaua și nu bucuria. Deoarece cred că oricine se va bucura când va afla că a câștigat 10.000 de dolari, nu?

Prima dată, când a aflat că a câștigat, a sunat-o repede pe nevastă-sa să-i spună. Aia a început să urle ca nebuna și să tropăie prin casă, de-au crezut vecinii că s-a revărsat cireada de vite la etajul 4! De la urlete și tropăieli s-a speriat biata soacră a lui Costel și-a făcut atac de cord. Cică a plecat dincolo c-o figură împietrită de groază.

Nu că vestea l-ar fi întristat prea mult pe Costel, însă când a aflat de unde erau banii cu care cumpărase el biletul la loto, parcă începuse bietul de el să creadă că-i ceva necurat la mijloc. Cică banii îi aduse-se văru-su din Franța. Le lăsase 200 de euro, drept cadou. De și-a plătit Costel ceva facturi și-a luat bilet la loto de ei. Faza e că după 3 zile văru-su fusese prins de poliție, pare-se c-ar fi furat o sumă mare de la un azil de bătrâni, după ce dăduse foc stabilimentului…

Și parcă parcă începuse să-i cam fie frică de banii veniți din senin de la loto. Ba când i s-a îmbolnăvit și fetița de bronșită, s-a lămurit că va trebui să scape imediat de acei bani.

S-a dus la un popă să-i doneze. Ăla să facă atac de cord, n-a acceptat. Se și mira Costel cum de nu acceptă popa banii. Făcea popa cruce și se dădea îndărăt:
– Nu fiule, nu! Scapă de ei! Pleacă, pleacă degrabă! Scapă de ei!

A văzut un cerșetor și i i-a pus în pălărie. A aruncat ăla banii din pălărie și-a fugit mâncând pământul. Deja Costel era nervos peste măsură, obosit și foarte speriat.
– Dumnezeule mare, cum să scap eu de banii ăștia?

I-a aruncat la tomberon, a fugit de s-a suit în tramvai. A dormit până la capăt, unde și trebuia să coboare. Ajunse abia seara acasă. În fața casei era trasă o mașină de Poliție.
– Vai, ce s-o mai întâmplat?

Intră val-vârtej în casă. Nevastă-sa era la masă cu fetița și cu doi polițai. Pe masă erau… ERAU BANII! Banii pe care Costel îi aruncase cu vreo două ore înainte!
N-au apucat polițaii bine să deschidă gura că amețitul de Costel era pe jos leșinat. S-a trezit târziu în noapte. Nevastă-sa se uita la el îngrijorată, iar milițienii plecaseră demult.
– Costeluș, mă îngrijorezi. Ce e cu tine? Au venit polițiștii să…
– De unde au știut? Cum… De ce?
– Au găsit banii ăștia pe jos, iar buletinul tău lângă tomberon!

Era clară treaba. Banii erau posedați. Nu se putea dezlipi de ei deloc. Așa că s-a gândit să le dea foc.
A doua zi dis de dimineață a făcut un foc mare în curte și-a început să arunce banii acolo. Însă ghinionul banilor a făcut ca o bancnotă arzând să fie smulsă din foc și să pice exact în mormanul de frunze uscate, strânse cu vreo săptămână în urmă. Morman care era exact lângă casă. Inutil să mai spun că-i luase foc o parte din acoperișul de bitum!
burning-money
N-au trecut câteva minute și-au venit pompierii la el. Au stins focul și-au plecat. Abia reușise să ardă câteva sute de dolari. Căci nu aruncase teancurile întregi, ci bancnotă cu bancnotă.

LEGENDA SPUNE CĂ ȘI ACUM COSTEL VREA SĂ SCAPE DE BANI!

There are 4 comments left Go To Comment

  1. Radu Thor /

    Hai că faza cu popa e cam treasă de păr! 🙂

    1. Spanac / Post Author

      De ce mă? A dat de unul din cei trei popi cinstiți…

  2. Szasz Sebes Paul /

    Chiar ca blestem.

    1. Spanac / Post Author

      Mai nasol e că de obicei, ăștia de câștigă la loto n-o duc bine după aia…

Leave a Reply