Nu știu care om a spus că politica e o curvă. Mă, mare dreptate a avut ăla.
Și parcă vă promisesem că nu scriu nimic de politică. Nu scriu cu referire la cineva, ci doar așa în mare.

Discuția a pornit de la Bogdan, care ne invita să citim niște autori. Un gest măreț de altfel, îndemnarea la cultură.

Însă ce te faci când printre autori dai de anumite specimene?

– n-ai voie să-l înjuri p-ăla, că cine ești tu, lăcustă murdară?
– să nu discutăm decât despre performanțele scrise ale omului de cărți, nicidecum despre firea sa…

Bun, făcând abstracție de astea, mă întreb ceva. Dacă poți să te realizezi în țara asta pe căi proprii. Nefiind împins din spate de un partid politic.
Zic în România contemporană. Nu de alta, însă văd peste tot că primim premii peste premii, că suntem deștepți de ni s-a dus buhul peste tot în lume.
L-am văzut acum o vreme pe un copil, a primit medalia de aur la Geneva parcă, la salonul de inventică. Omul crease un computer… pentru ORBI!

Pentru orbi nene. A primit medalia de aur și niște bănuți. Parcă 10.000 de euro. Statul ce i-a dat? STATUL I-A DAT INCREDIBILA ȘANSĂ DE-A PLĂTI 16% IMPOZIT PE PROFIT!

M-am săturat să văd cum politica dictează orice în țara asta. Vrei să-ți faci o firmă? Dacă nu aparții de un partid, vai și amar de tine. Taxe și impozite cât cuprinde, semnături, fel de fel. Apoi mai vine și clanul Ceaușu sau Bozgorilă și-ți cere taxă de șmecher. Pentru că se poate.
Un fost coleg de muncă își deschisese un bar. În prima noapte totul foarte OK, încasări cât cuprinde. În a doua seară, au venit băieții. Vreo 15.
– Cine patron acilișea?
– Eu și un prieten.
– De azi înainte aveți să ne dați 50.000 de euro.
– De unde până unde?
– Uite așa mă mânca-ți-aș, probleme? Ori plătiți, ori venim în fiecare seară și facem prăpăd.

Apoi au plecat fără să achite nimic. După ce consumaseră vreo 4 sticle de wiskey, 2 de vodkă, 40 de beri, 6 sticle de vin, 30 de energizante și vreo 5 pachete de țigări.

Știți cum au scăpat flăcăii de taxa de șmecherie impusă de băiețașii de cartier?
Politic tată. Au dat niște telefoane și a doua seară când au venit băiețașii de cartier au fost puși la zid. Garda unui președinte actual, unul chel care se uită după OZN-uri.
Ăia i-au pus la zid.
– Aveți priobleme cu ăștia doi de au bar aici?
– Nu, Doamne ferește, cum să avem!
– Bun, sper că ați înțeles. Dacă mai primesc un singur telefon de la ei… muriți și voi și copiii voștri și rudele de la pârnaie. Parcă frate-tu iese peste 3 luni?
– Da manca-ți-as…
– Va ieși peste un an. Probleme?
– Nu, cum să fie…

Și uite așa s-a terminat treaba. Dar dacă n-ai niște prieteni sus-puși ai rupt-o-n fericire. Orice afacere vrei să-ți faci, tre să ai un partid în spate.
Și na, la partide știți cum e. Tu bagi bani cât cuprinde, apoi când ai nevoie de ceva semnături până ieri, le ai. Altfel trece anul.

Ăsta e doar un caz în care politica dictează tot. Și că tot a început discuția de la ceva anume, sunt destui scriitori mult mai buni ca Nea Caisă ăla. Și-s din păcate muritori de foame. Pentru că din punct de vedere politic sunt zero.
De aia am zis că ne va omorî pe toți curva asta de politică…. Trăiască România!

VOI CE CAZURI ȘTIȚI ÎN CARE POLITICA A AVUT UN ROL DECISIV?