În 89 țin mintea cum cânta fericită “Ole, ole, Ceaușescu nu mai e!“. Acum pot să declar c-am dat din lac în puț…
Nu, n-a fost bine pe vremea lui Ceaușescu. Nu a fost însă nici bine că l-am omorât ca pe un câine, mai ales în ziua de Crăciun, fără niciun fel de judecată.
Am luptat (nu noi neapărat, părinții noștri) pentru ce? Să ieșim din comunism. Am vrut democrație. Și-am avut parte de toată democrația. Ia și îndoapă-te cu democrație.
Citesc acum ce-au făcut minerii în 90 și 91. Când, țin minte, au lovit o băbuță cu toporul în cap, în fața camerelor de vederi.

Ce-au căutat nenorociții ăia? I-a chemat FSN-ul pe care l-am salutat cu lacrimi în ochi, că ne-a dezrobit de sub jugul comunist. Atunci, minerii, au venit în București ca să facă ordine. Deoarece erau încă “elemente destabilizatoare” în democrația aia nouă, unde curgea miere și lapte în cișmele.

De ce criminalii ăia n-au fost niciodată arestați? Nu știe nimeni. De ce, în continuare, toate porcăriile făcute de FSN sunt ascunse de ochii și urechile poporului?

Acum câțiva ani, era emisiunea Nașul la B1TV. Nu urmăream acea emisiune, însă știu c-am lăsat TV-ul acolo deoarece era o chestie interesantă. Erau doi invitați, foști soldați, ori ceva cu grad mic în Armata Română în 1989.
Și tocmai când povesteau ei mai cu frică, mai deschis că li-a ordonat de generalul Xulescu să tragă în mulțime, prezentatorul Radu Morar i-a întrerupt, spunând cu mare părere de rău acestea:
“Îmi pare rău să vă anunț, mi s-a ordonat în cască să opresc emisiunea. Bună seara.” Asta se întâmpla, dacă nu mă înșel, prin 2006-2007.

De atunci, multă vreme, nu l-am mai văzut pe Radu Morar la TV.

De ce? De ce după 20 de ani, încă ascundem adevărul? Ce ascunde acest adevăr atât de oribil? Și de ce încă-l mai ridică lumea în slăvi acum pe Petre Roman? Când și el, vrând-nevrând a luat parte din rahatul numit mineriade?

Vom afla vreodată adevărul, fără omisiuni, fără a arunca vina unul pe altul?