Fraților, e groasă treaba. Sunt ditamai animalul de mare și nu mai văd în stânga și-n dreapta. Și azi am călcat în picioare un biet copil!
Fapta mea este impardonabilă, vă rog să mă criticați aspru pentru această cruzime ieșită din comun!
Să vă spun ce și cum…
Mă trezesc dimineața, pe la 11 și ceva. Când pusesem ceasul la 9 jumate. Că avusăi azi treabă. Am mai dat cu sapa pe la fosta plantație. Mă și mir cum de-am terminat un ziar întreg în câteva ore. În fine…
Ajung la muncă pe la 12. Salutări, montat de computere, târât de-a bușilea pe sub birouri să nimeresc găurile de trebuiau.
Treabă care nu era foarte facilă, eu fiind duminică seară să alerg, că deh, sunt triatlonist Mamaist! Și-am făcut o febră musculară de toată frumusețea. Așa că abia mă ridicam din genunchi. Cu ținut de scaune, tras de birouri, strigat după ajutor, mai ceva ca la nebuni!
Dă Dumnezeu de se face ora 17, să o iau către casă. Mă fraților și aici nenorocirea.
Sunt pieton. Cu capul în nori, evident. Și cum vorbeam la un telefon cu nevasta, la altul mai aruncam un ochi că mă jucam, mai puneam o muzică… Și nu-s atent pe unde merg. Norocul meu că eram pe trotuar.
Eh, norocul meu, ghinionul bietului copil. Care mergea întins, cu ta-su de mână. Mă frate și unde pun piciorul pe copilul ăla și-l calc nițel în picioare, de se uita lumea ca la urs. Când l-a călcat cocoșește pe George Richmond Elliott ăla…
Bietul copil a tăcut din gură. Ta-su la fel! Tăceau amândoi chitic, de spaimă și uimire. Iar eu, ca un laș, am fugit și m-am urcat în autobuzul care abia oprea în stație, rugându-mă să nu mă tragă nimeni de mână…
Du-te bă d-aci! Credeam că dăduși cu mașina peste el. Fi-ți-ar caterinca să-ți fie, nea Spanac!!! Te țin eu minte!!! Huooo! Criminaluleeee. :))))
AM ZIS CĂ-S PIETON…
Știu că ai zis. Dar până am ajuns la partea cu pietonul, eu credeam altceva. :))
Mi se pare foarte amuzantă postare. Hah! Felicitări, şi sincer chiar mă aşteptam la ceva mai tragic, gen… un accident serios… cu măruntaiele copilului agăţate de gâtul tău… mă înţelegi? Hahaha!
O, da. Și ziceam că eu am imaginație debordantă. Până vii tu plin de măruntaie de copii în vârf de suliță… 🙂
Mai sa bagi omul in belea. Credeam ca nu mai vii sambata in Mamaia! Super postarea! :))
Cum să nu vin… Doamne ferește! Dau de tine p-acolo, da?
Daca-mi spui si mie locatia exacta si ora, poate!
Da de ce,te-am suparat cu ceva ? 🙂
Nu, dar o bere tot tre să bem!
Uite ce și cum.
Hotel Sport, Constanța. Ajung la 11 și ceva vineri dimineață în gară.
Vineri, poate spre seara! Nr. meu ca si mail-ul il gasesti pe blogul cu Kirby.
Bun așa!
Pingback: Despre cum am călcat azi în picioare un… copil!Bloguri WordPress . ro | Bloguri WordPress . ro /
Nu e frumos !
Cat suspans! ;)) M-a binedispus articolul ! Bravo domnu’ !
Merci!
Hai ca un copil il mai calci cum il mai calci, dar sa nu te puna sfantu’ sa calci un caine.
Nu care cumva! Este suflete nevinovate!