Prima parte

A doua zi după distracția din Cipru, ne-am trezit tot dimineața. La 8 s-a dat adunarea în holul hotelului Lordos Beach Hotel. Ca de obicei eu întârziam, așa că au sunat după noi:
– Hai fraților, tre să fugeamonos!

Zis și făcut. În 10 minute ne alăturam celorlalți în autocar.

Și ne pregăteam de drum lung. Mă și pregătisem de somn pentru vreo jumătate de oră. Dar am avut o mare surpriză. Autocarul a ieși de pe poarta hotelului, apoi a făcut o întoarcere în U, intrând la celălalt hotel! Care era lângă cel vechi.
– Gata! Toată lumea jos!
– Ce mă?
– Am ajuns la Hotel!

Și ce hotel nene. Golden Bay Beach Hotel îi zice.

Pentru prima oară când am văzut și eu ce e ăla hotel de 5 stele. De mă uitam ca ăla de la coada vacii la Ferrari. Așa mă uitam pe pereți. Televizor cu diagonala de 81 de cm, vedere superbă către mare, de toate mă. Fructe în cameră, ba ne adusese și bombonele.

Ne-au lăsat jumătate de oră sau o oră de acomodare, apoi am luat prânzul la hotel. Unde am fost serviți de o româncă și un român! Adică putea să zicem direct că vrem lubeniță (și ciprioții sunt înnebuniți după lubeniță!), decât să cerem vreun watermelon.

Aici prânz cu de toate. Adică băgam în noi cât se putea. Și-am balotat cât pentru 3 zile. Că așa face românul când e vorba de haleală moca. Bagă în el cât pentru 7 zile și plânge de foame după o oră. Sau numai eu fac așa?

Iar drum pe autodtradă, pe șosele și drumuri cu bucle. Drumuri pe care le văzusem din avion. Apare ceva și-n filmări. Mi-am promis că data viitoare când voi mai zbura (acum sunt pregătit pentru vreo 4 ore de zbor), am să-mi iau bilet la geam. Să pot filma în liniște. Până atunci am să fac și-o ghidușie. Am să-mi inventez un repied pentru telefon, pe care să-l pot monta în orice poziție. Adică să lipesc telefonul pe geam și eu să mă culc.
Sau poate până atunci fac rost de-o cameră de filmat de Doamne-ajută.

Și ajungem undeva în pustietate. Ca un fel de stațiunea 2 mai de la noi. Ba nu, alta și mai neștiută de oameni. Unde pe o plajă cât vedeai cu ochii în stânga și-n dreapta dacă vedeai 50 de oameni erau mulți. Asta având în vedere că grupul nostru număra cam 28-30 de inși.

Acolo era plajă de paddle-up și kite surfing. Iar eu credeam că acest kite-surfing e când te leagă de u parașută și te trage c-o bărcuță peste ape. Și tu stai acolo cocoțat în aer și privești în jur. Dar n-a fost aia. Era un zmeu uriaș (era unul pentru bărbați adevărați) și unul mai mic. Și tu doar îl țineai în bătaia vântului. La ăla mare era greu nene. Că trebuia legat de tine și tu trebuia să te ancorezi bine în pământ. Nu am prins jocul ăsta, așa că m-am orientat către paddle-up.
Unde am fost…. JALNIC. Nici măcar în genunchi n-am putut sta pe placa aia. Și unde mă și imaginam că străbăteam vijelios valuri semețe… Aiurea. Așa că am stat numai în apă. Fără placă de surf. Doar așa, bălăceală. Și m-a ars soarele în alea câteva ore, ceva de speriat.
Răzvan de data asta luase niște bermude pe el, deoarece în ziua precedentă îi împurmutasem eu slipul gen Speedo. L-am luat din colecția de costume de baie și i-a venit și lui aproape perfect. Vechi, dar bun!

Mai către după amiază, ne-am strâns toți la umbră, care mai de care mai ars sau de-a dreptul pârlit de soare, ne-am uns cu creme (cam târzior…) și ne-am suit în autocar. Să mergem evident să crăpăm în noi. La Voreas Tavern.
Unde am avut cam 28 de feluri de mâncare. Fel de fel de sălătuțe, de fripturici, de ciuperci umplute, cașcaval pane, mă, de toate. De ziceam că numai 28 de porții n-or să-mi ajungă. Ba nici n-am putut mânca de toate. Abia de vreo 20 m-am putut atinge. Restul ori eram prea plin ori nu-mi plăceau. Și aici am descoperit că ăștia bagă în prostie idioțenia aia de rucola amară în salata de vară.
Și-am aflat că și-n Cipru au ăștia un fel de țuică și un fel de vișinată. Bune drăciile alea. Am băut câte 3 shoturi de fiecare. Te cam lua cu încălzeală, ce-i drept. Dar îți trecea c-o bere rece, cu-n suc și cu munții de mâncare…

Am ajuns înapoi la hotel pe seară. Deja către noapte era. Jumptate au mai fost în stare să se mai ducă iar la club, iar jumătate nu. Eu și Răzvan ne-am retras la hotel. Abia mai puteam merge de la arsuri. Darămite de bânțuit prin cluburi…

Am dat drumul la TV, unde am văzut ceva film american pe Al-Jazeera (da, ăia de-i filmează pe talibani) și-am adormit buștean.
Duminica ne aștepta ceva și mai dihai.

Va urma…

Evenimentul s-a numit filieracipriotă și a luat naștere prin bunăvoința Paravion.ro, iar ceilalți participanți la distracție au fost Alex Damian, Andrada Crânguș, Carmina Nițescu, Cezar Dumitru, Cristina Mazilu, Ana Moldovan, Elena Cîrîc, Mihai Holhoș, Patricia Mihail și Alexandra Roșca, ghidul nostru Paravion.