Am avut nevoie să-mi repar ceva la pereții din apartament. Nu faptul că-s toți pereții cu burtă, de parcă ar fi fost proiectați de Calatrava. Era vorbă cu vreo două canturi fuseseră sparte. M-am apucat să dau singur o etajeră afară și-am izbit-o de pereți, fărâmându-i. Evident, nu puteam să las așa zidul, deci a trebuit să chem pe cineva să-mi repare.

Și l-am chemat pe Dorel. Da, exact, Dorel. Așa-l cheamă pe om. Nu e zugrav, însă se pricepe la pus gresie, termopane, faianță, instalații, de toate. Și nici n-are mania muncitorilor de-a bea în timp ce muncește.
Fiind prieten de familie, l-am chemat să ne ajute, că avea și sculele necesare.
Și-a venit omul, am vorbit ce-am vorbit și hai să ne apucăm.

Și ne-am apucat. A trebuit să mă duc după colțar, căci ce aveam eu nu era bun, că era de plastic, gros și avea sită. Trebuia colțar de aluminiu. Și culmea, foarfecă de sârmă!
– Hai băi frate, de unde naiba să scot foarfecă de sârmă?
– Ia de la magazin, e 30 lei una!
– Ce-ai mă, ai căpiat? cum să dau 30j de lei pentru ceva ce n-am nevoie decât o dată?
– Lasă, să ai, că nu știi când ai nevoie!
– Am sfic! Îl folosim pe ăsta!
– Dacă tu tai colțarul cu sficul, eu dau 3 beri!
– Bine Dorele… Vezi că mi-e sete

M-am dus la Brico Depot, am luat colțar și l-am tăiat acasă cu sficul. Mai cu greu, mai cu îndoit, dar l-am tăiat la dimensiuni. Între timp dorel coborâse jos să-mi ia berea promisă.
– Bun, bravo mă! Bravo. Da’ ai luat rigips?
– Nu, mi-ai zis ceva de rigips?
– Păi cu ce vrei să astupi mă gaura? cu aer?

M-am dus iar la magazin, după ce l-am pus să-mi facă listă cu ce-i trebuie. Evident mă umplusem de nervi.
Pe lângă rigips mai trebuia și niștre amorsă, să dea pe perete după ce se usucă, să prindă lavabila. Lavabilă bine că aveam.
– Dar ce mă, se usucă așa de repede, să dai cu lavabilă?
– Păi uite ce rigips bun, e d-ăla de se întărește repede. În juma de ceas fluierăm, că treaba e gata.

Ei aș… Au trecut vreo 3 ore. Până să umple toată gaura aia și s-o aducă la nivel. De uscat nici gând.
– Mă băieți, uite că nu s-a uscat, că nu-i soare afară, nu-i vreme bună… nu vă atingeți de el, lăsați-l să se usuce. După aia știți ce să faceți?
– Da, te chemăm să termini.
– Nu mă, că plec la Brașov mâine și vin peste 3 săptămâni, mă duc la o gagică.
– Și noi ce facem?
– Așteptați să se usuce, dați cu șmirghel ca să nivelați totul, să fie ca-n palmă, dați cu amorsă și după juma de ceas dați c-o mână de lavabilă. În juma de oră fluierați, nu alta!

După 3 zile s-a uscat peretele ăla. După alte două zile m-am apucat să-l șlefuiesc, să dau cu amorsă, să aștept să se usuce, să dau cu lavabilă. Ce zicea Dorel cu juma de oră… Că mi-au luat vreo 3 ore!

Mă întreb dacă era mai cuminte să caut un zugrav Bucuresti, venea meseriașiul și-mi făcea treaba cap coadă imediat?

Voi cum ați fi procedat? Eu data viitoare cred că tot pe Dorel îl chem, chit că pierdem câteva zile. Face treaba pe de-a moca și mai face prinsori cu mine. Pe care le pierde… Oare pe bani nu face? 🙂

Sursaă foto: Realitatea.net