Era o dimineață liniștită. Ieșisem să iau niște pâine și ceva lapte. Și nu știu cum de în loc să mă duc la Lidl, m-am dus în partea ailaltă. Ah, da, să-mi iau cartelă de reîncărcare Indygen.
Și intru într-un magazinaș alimentar pe care-l știu la colț de 20 de ani. Înăuntru hărmălaie mare. Două vânzătoare și un nene, se certau de mama focului.
Mă dau mai aproape să văd care e treaba. Vânzătoarele alea noi, ca scoase din cutie. Ori era prima lor zi, ori nu mai intrasem eu în magazin demult.
Trag cu urechea la ceartă, în timp ce mă uit după niște cârnați, parcă absorbit de varietatea lor. Cabanoși, trandafir, oltenești, semiafumați, uscați, proaspeți, groși, subțiri, extra picanți, puzderie! Țin minte că așa mă uitam cu jind când lucram la firma de paza, de-mi luam doar măsline și îmi ziceam că-s cârnați afumați…
– Da ce ce doamna? Eu vreau pâine! se auzea vocea individului, indignat peste măsură.
– Nu, nu se poate!
– De ce? aproape că zbiera bietul om.
– Ei, mai du-te dracu’ de ungur! Nu servim bozgori!
Să-mi scape telefonul din mână și alta nu. Mă întorc și văd o vânzătoare fermă cu mâna întinsă către un afiș vechi, îngălbenit, parcă din timpul bombardamentului, pe care scria: Această societate comercială își rezervă dreptul de a-și selecta clientela.
Individul, clipea des și mai-mai avea nițel să explodeze. Fața i se făcuse din roșie vânătă, apoi căpătase o nuanță greu definită. Pământie gălbuie cu accente de roșu aprins în jurul ochilor.
Bietul om nu semăna a ungur. Na, cu greu mai aducea a om, jurai că-i înecat de vreo 3 săptămâni și scos la mal și lăsat în vânt alte 3 zile…
Auzi tu, în buricul Capitalei, stat european, să urli la un nene, care-ți dă bani că vrea să ia pâine. Și să-i mai arunci în față un “du-te dracu’ de ungur!“
Vin vremuri grele nene…
Acest articol e un pamflet. nu e pe bune, e la mișto. Încă n-am văzut români care să înjure unguri pe față (pe mine mă exclud – eu îmi înjur doar prietenii, unguri, români, țigani, orice nație ar fi…)
Dar ce rău ești. Parcă deja îmi pare rău de ungurul ăsta imaginar. Oh, viața crudă! Unde ești tu Țepes? :))
Să-i mai tragă în țeapă sau ce? :))
Să le bage …mințile din nou în cap. :)) E prea oribilă situația în care ne îndreptăm…
Care mă, aia din Covasna and stuff? e așa de 2000 de ani :))
Nu doar Covasna. Peste tot. Tind să cred că „tehnologia” asta ne îndoctrinează și ne prostește pe zi ce trece. Parcă cineva din umbră (să nu dau nume) :)) ne vor cu adevărat proști. Na, mai ușor de manipulat și de condus.
Hai să ne întoarcem la oamenii primordiali, parcă erau mai deștepți ca noi. Și mai avansați!
Iluminatti sau cei 330. Hai mă că știm cu toții. Mama lor. Și unul nu-i ungur dintre ei.
nu conteaza ca esti roman, ungur,tigan, etc… om sa fii.
sa stii ce inseamna sa iubesti, si sa fi iubit.
p.s. cuvantul “na” nu exista in lb romana… ungurii folosesc acest cuvant….
vorbiti urat despre ungurii dar folositi cuvintele maghiare cand vorbiti….
Am mai și scris jos că e la plesneală articolul. Mai era sus un Atilla care a știut să înjure românește. Chiar e atât de greu să pricepi că e pamflet, e la mișto, nimic nu-i adevărat, e fantezie?
Aoleu…si pe mine m-a facut cineva ungur acum cateva zile, dar mi-a zis ceva de gen, “ungurul nostru stralucit”, si am ramas oarecum interzis, dar mi-am dat seama ca totusi aveam un costum cu sclipici pe mine, asa ca m-am gandit ca poate macar apelativul “stralucit” si pronumele posesiv se potriveau daca nu chiar si substantivul, asa ca mi-am zis ca 2/3 nu e asa de rau
Ma rog, ca sa nu se simta cineva atins la patriotism si sa ma intrebe de ce nu am zis nimica, trebuie totusi sa mentionez si ca,
1. eu am mai fost numit de-a lungul timpului si rus, mexican, portughez, francez, suedez, etc
2. trebuie tinut cont si de context, ca de ex una e sa ti se spuna portughez in Elvetia si alta chiar in Portugalia, iar in Brazilia nici nuam de gand sa aflu, si in contextul in care am fost facut ungur eram angajat in activitati de servitor domestic, nu eram la un picnic langa ferma de porci pt export, nici la un bal la palat
1) Cum naiba aveai pe tine costum cu sclipici mă? Cum adică?
2) Nu are nicio treabă articolul cu patriotismul aici. Articolul e la mișto. Îți explic și ție cum am explicat Emiliei mai sus.
Nu mă laud eu că-s român și că altul e ungur. Doar că am inversat nițel treburile. Să nu intru în discuții despre idioții din Covasna și alte județe intens popularizate de maghiari, care te scuipă dacă vorbești românește…
Pamflet sau nu… daca te duci prin centrul tarii sunt orase/sate unde UNGURII nu servesc romani, pe ideea ca “nem tu do romanski”. Apai.. nu sa-i *@*# crucea ma-si si sa-l dai cu capu` de pamant pana isi da seama ca pamantul pe care are magazinul e romanesc?
o lume paralela, in care romanii n-ar servi unguri, ar fi ideala in cazul asta.. si apoi, sa se aprovizioneze din ungaria lor, poate asa s-or pierde pe acolo si nu s-or mai intoarce
Aia le-am zis și eu ălora de aveau gura mare că “să ne avem ca frații”. Când dacă le zici că românul e frate cu ungurul, maghiarul te scuipă…