Nu-i niciun secret faptul că mi-am petrecut mare parte din primii șapte ani la țară. Asta până să mă ia la școală, de parcă mă răpiseră ai mei părinți din locurile unde crescusem, ca să mă arunce-n temnița îngrozitoare numită “Școala gimnazială cu clasele I-VIII, nr. 112“. Îmi aduceam aminte de Aventuri din copilărie de Ion Creangă: Dacă e copil, să se joace.

Eram copil la 7 ani. Vioam să mă joc, nicidecum să duc la școală, să stau în bancă nemișcat, să fac de zice învățătoarea.

Nu era problemă, printre atâția copii îmi făcusem repede prieteni. Nu era de ajuns decât să zici:
– Salut, sunt Francisc! și îți făceai un nou prieten. Încearcă să mai faci asta, acum, după 25-30 de ani…

Însă toate vacanțele le făceam la țară, la bunici. Acolo unde am crescut. În locurile alea, pentru mine și acum magice. Cu grădină mare, plină de pruni și corcoduși, cu câțiva meri, cu apă de la fântână, cu toate că mi-era câteodată așa o lehamite să cobor până la fântână, apoi să mă opintesc până acasă cu bidoanele pline!

În ultima vreme mă apucă dorul de locul ăla, numit Sat Erghevița, comuna Șimian, Județul Mehedinți, așa de mult, încât aș pleca imediat.
Însă una e vrutul, alta e pututul. Când eram mic nu erau parcă atâtea probleme cu transportul. Costa 15 lei biletul de tren. Sau 25 lei cel de clasa I. Ca și cum ai da acum pe tren 25 de lei, de la București la Severin.

În afară de drumul foarte scump până acolo, în vechea casă bătrânească nu mai stă nimeni. Bunicii s-au dus, iar mătușa cu vară-mea sunt în Italia. Că acolo au găsit de muncă. Nu le plăcea să dea cu sapa aici, dau în Italia, pentru bani. Mă rog, tot e mai bine așa decât să facă trotuarul sau să dea în cap la oameni pe stradă, cum tot vedem pe la TV cazuri din toate colțurile lumii, unde protagoniști sunt români de-ai noștri.

Și vă tot vorbeam de faptul că acum casa e nelocuită și aproape în paragină. Cum anul trecut am participat activ la “Lumină pentru Ursici“, mi-a trecut prin cap un gând năstrușnic.

Aș vrea să reamenajez locul acolo. să strâng o echipă de oameni care să muncească pro bono, pentru a avea cu ce se lăuda mai apoi lumii întregi. Și-aș lua copii. Să fie plină curtea de copii. evident, asta după ce e totul aranjat și făcut țuț, nicidecum înainte.

Mi-am făcut o listă cu niște jucării pe care să le iau de la BabyTrend.ro, special pentru această ocazie.
Balansoare si leagane – pentru copii mici care se vor putea bucura de aerul curat, în timp ce părinții lor mă ajută la reconstrucția casei.

Masinute si avioane – atât pentru copii cât și pentru tați. Deoarece, ne place să recunoaștem sau nu, bărbații sunt, în continuare niște copii, tot timpul atrași de mașinuțe și fel de fel de jucării cu motor, oricât de mici ar fi acestea.