Întrebarea asta mi-a pus-o la un interviu. Cică “ești cinstit“?
M-a blocat, sincer. Mă așteptam la fel de fel de întrebări, numai la asta nu. Așa că am luat-o poetic. Depinde de context, în principal da etc.
– Cum adică depinde de context?
– Dacă cineva mi-a greșit de mai multe ori, poate cu o viitoare ocazie nu voi mai fi nici eu băiatul bun și fraier care să-și ia plasă de fiecare dată.

Până la urmă am lămurit-o cu ăla, m-am prins după vreo 10 minute că e un imbecil și nici nu știa bine ce voia. Asta se întâmplase cam acum 15 ani în urmă. Cred că avea o carte pe undeva un “îndreptar pentru a-ți pune angajatul în dificultate“, deoarece era prea scorțos și scotea întrebările astea una după alta, însă dacă stăteai să i le explici, nu pricepea.

După câteva zile m-am angajat la o sală de net, pe vremea aia erau tare la modă. Acolo eram cinstit, și șpaga pe care o făceam o puneam în casa de marcat. Asta până am văzut cum făcea un coleg de-i ieșea ăluia șpagă 200-300 de mii de lei zilnic. Pe lângă salariu, mai lua dubnlu din șpagă!

Nu am făcut mânării din astea cu clienții, însă am învățat că ce-mi iese mie șpagă, sunt banii mei, așa că-i băgam la buzunar. făceam 50-70 de mii pe zi. O dată făcusem vreo 300 de mii și mi-era și frică să nu mă vadă șeful pe camere de supraveghere că bag un teanc ce bani în buzunar. Zic teanc de bani deoarece îmi ieșeau numai în hârtii de 10 mii de lei. Însă ziceam merci. Alte dăți îmi ieșeau numai în monede de 5 mii și când plecam acasă, aveam pantalonii cu turul undeva pe la genunchi. De mă arătau vecinii cu degetul că ce derbedeu sunt. Și eu deșertam în pat monetarul, apoi îl vâram la pușculiță!
Însă pe cât uram eu camerele alea de supraveghere din sală, pe atât de bune s-a întâmplat să fie într-o zi.

Au venit 5 indivizi dubioși și-au cerut 5 calculatoare. Cum aveam doar 4 calculatoare libere, politica firmei îmi spunea că puteam lăsa clientul și la mine, la server. Atât însă că trebuia să fiu cu ochii pe el, să nu dea ăla net moka la computerele din sală, fără să plătească.
Vă dați seama bucurie. să tai în picioare, să vezi ce face ăla pe server, însă să nu-i fii prea în umăr, căci nimeni nu poate face nimic așa.

Și ăștia 5 gagii erau puși pe fapte mari. M-a chemat unul dintre ei să-i arăt ceva pe computer, în timp ce ăla de la server voia să plece cu PC-ul la subraț. Dacă începeai să-i urli, te tăiau ăilalți, în timp ce clienții se uitau, fără să se bage.
Exact atunci a intrat șeful cu asociatul lui, un munte de om. Am reușit să zic:
– Șefu, ăștia fură serverul!

S-au făcut toți 5 nevăzuți imediat. Fără server. I-a prins poliția pe toți 5 după două zile. avea patronul ceva rubedenii la secția de poliție de s-au mișcat ăia așa repede. Mie când mi-au furat telefonul, cu o fază asemănătoare nu m-au chemat niciodată, să-mi arate niște poze cu tâlhari, să mă mai întrebe ceva, nimic…

De atunci și-au schimbat ăia politica, nu mai avea nimeni acces la server. Băgaseră serverul la ei în birou, încuiat într-un birou de lemn, iau calulatorul la care stăteam era doar al meu (și-al colegilor de tură, evident).

Așa m-am prins și eu la ce sunt bune și camerele astea de luat vederi. Și eu care credeam că-s puse să ne vadă pe noi jucând Solitaire sau conversându-ne pe mIrc, în loc să avem grijă de clienți…

Articol participant la acest concurs!