Am reînceput să mă uit la Seinfeld, unde urmăresc 5-6 episoade pe zi. Într-un episod apăruse o idee care mi s-a părut chiar bună. Eticheta cu nume. O etichetă cu numele tău, pe care s-o lipești pe haină.
Să-mi fac și eu câteva pe care să scrie:
– Salut, sunt Francisc!

Mie personal îmi place ideea să poți vorbi astfel cu persoane necunoscute. Am fi mult mai sociabili. Îmi și imaginez câți s-ar întâlni în metrou exclamând:
– Alex, ce faci măi băiete?

Chestia mai nasoală e că pe sistemul ăsta au pus mâna băieții veseli de la bisericile alea minoritare. De-i tot vezi prin metrou, numai nemți, nordici sau englezi, cu cămăși albe, pantaloni negri, veste negre, de ai crede că-s ceva picoli la vreun restaurant simandicos, dacă n-ar căra fiecare în brațe câte-o ditamai cărțulie neagră, pe care scrie mare, cu auriu “Holy Bible” sub o cruce de aceeași culoare.
Ei au etichetă cu nume, ce-i drept, necolorată, ci negru cu alb, deloc să-ți sară în ochi, deloc să te facă să te uiți la ea să vezi cum îl cheamă pe individul în cauză. Eu personal mi-am făcut un model. Să vedem când îmi fac un dram de curaj să-i scot câteva etichete pe care să le pun pe haine…

Vouă cum vi se pare ideea asta?