Noi, europenii, ca și majoritatea oamenilor de pe planeta asta, nu suntem de acord cu prostia asta, că există onoare în sinucidere.
Bine, există unele excepții, când te sinucizi tu ca să salvezi pe cineva. Aia e deja un gest eroic, martirizare, îți fac urmașii ode, statui și filme care să zugrăvească spiritul tău luptător și pur. Însă acum vorbesc despre “onoarea” la japonezi.
Începe azi la cinema filmul 47 Ronin. Film adus în România prin amabilitatea Ro Image 2000. Ultimul film pe anul ăsta în care joacă Keanu Reeves. Și contrar filmelor de până acum, chiar a rătat gagiul a bărbat, nu a puștan acneic. Avea plete, bărbuță, dădea cu sabia. Era un ciumete.
Povestea începe când Kai, al nostru bărbos de care zisăi, copil fiind păduri cutreiera. Cu fuga, deoarece fugea dintr-un codru în care zice-se că sălășluiau numai demoni.
Și este salvat de căpetenia ținutului ăla, un japonez bătrânel. Numai că, fiind doar pe jumătate japonez, nefiind dragă Doamne de sânge curat (cum era aia cu naziștii și rasa ariană?), nu era tratat ca un om, ci ca un animal mai răsărit. Așa ca un cal sau o cămilă pe la arabi. O cămilă din cele 3000 de bucăți, nu una de lux.
Timpul a trecut și s-a mărit Kai, ca să ajungă într-o zi să-l salveze pe samuraiul principal al șefului ținutului. Asta n-a făcut decât ca cei 46 de samurai ai căpeteniei să-l urască mai mult. Deja îi scoseseră vorbe că ar fi demon, că numai un demon putea să omoare alt demon, prostii d-astea. Mă și ce frumos era demonul ăla, o blană așa frumoasă, moale, cu-n colorit extraordinar. Era ca un fel de animal. Un balaur na, cum aveam noi balauri în basme, ăia au demoni. Ca la chinezi, când se îmbracă ăia în șerpi, știți!
Iar căpetenia aia a locului, un fel de județ p-acolo, avea o fiică. Una bucată bunăciune de era-n limbă după Kai. Și într-o zi, vine în județul lor comandantul suprem, prim ministru sau ce naiba era ăla, care-avea-n cap un ibric cu toarte mari, ceva de râsul curcilor. Și prim ministrul ăsta când a venit, a adus cu sine și pe comandantul județului alăturat. Și ca la țigani, ăia mai mari au decis. Fata moșului, asta de era-n limbă după Keanu Reeves, trebuia să se mărite cu jupânul județului alăturat. Care ăla, fiind un mare porc, avea ca mână dreaptă o vrăjitoare. Și vrăjitoarea aia face în așa fel încât moșul, tatăl fetii să-l atace pe jupân noaptea, sub influența unei vrăji. Asta deoarece porcul ăla voia să fie singur conducător peste cele 2 județe.
Sare lumea și-l prinde pe moș înainte să-l bărbierească p-ăla cu katana. A doua zi, ca să-și salveze onoarea județului, moșul trebuia să se sinucidă ritualic. Să-și taie burta, apoi samuraiul lui principal să-i taie capul. Băi, o tâmpenie de nedescris. Cică așa ar fi făcut o mare onoare!
Per total filmul e drăguț. Efecte speciale, lupte p-acolo, samurai, vrăjitoare, demoni, japoneze bunicele, merită. Ba mai apare și Rob zombie boy fix 5 secunde în film… În plus, au mai fost și două faze de râs, la care nu m-am mai putut opri, cu riscul de-a supăra spectatorii de prin jur.
Însă vreau să vorbesc despre onoarea asta prin sinucidere. Și ajung din păcate la faza de final de film, unde 46 de flăcăi, printre care și Kai al nostru, se sinucid. Așa, cu harakiri, tăiere de burtă. Cu lume strânsă acolo ca la urs, cu petale de cireș care cădeau, de parcă plângea natura mă băiatule…
Eu unul, nici să mă bați, nu pricep ce-i așa onorabil să te sinucizi. Am zis, dacă e să salvezi pe cineva, iar ca gest suprem să te sinucizi, e una. Însă, când sunt 1000 de privitori de se uită la tine cu bucurie, ce mare onoare când te tai la burtă?
Și aveau niște explicații de m-au apucat spumele mării învolburate din coasta Cubei…
– Vă las să vă sinucideți, pentru a onora memoria stăpânului vostru.
Mare onoare nene, mai mai că-mi dau lacrimile de la o așa onoare. Ce credeți despre asta? Și vă rog, nu mă luați cu prostii de genul “ești praf la cultură băi, nu știi tu ce și cum“. E vorba de puncte de vedere diferite, despre stiluri și mentalitate diferită. Între asta a asiaticilor și a europenilor (bașca occidentali și orientali).
Da, la orientali, numai ăia de-s distruși la minte se aruncă-n aer pentru cele/ cei 70 de virgine/ virgini. Că așa le dictează Coranul. Unde e un pasaj, ca și-n Biblie, unde zice că-n cadrul unui război, să-ți omori inamicii. Numai că ăia au război și bubuituri în cap de când îi îndoctrinează părinții sonați.
N-am nimic cu nicio cultură, însă părerea mea personală este că NU EXISTĂ ONOARE ÎN SINUCIDERE RITUALICĂ!
Voi ce părere aveți?
Sunt multe situaţii în care sinuciderea este onorabilă.
Dă-mi un exemplu. Unul pe care să-l accepte și mintea mea.
Eram sigur că o să întrebi!
Dacă te uiţi un pic în istorie o groază de militari au făcut acest gest.
Decebal, ce spui despre el?
Decebal s-a sinucis ca să nu cadă în mâinile inamicului. Și-a fost sinucidere, nicidecum jertfă, să fim serioși.
În plus, ăștia, samuraii s-au sinucis pentru onoare. Fără să fie război, fără să fie împrejurați de inamici și să muște cianura din dintele fals…
S-au sinucis deoarece n-au ascultat de ordinele prim ministrului, adică să nu răzbune moartea șefului.
Grea tema ti-ai ales acum de sarbatori, ce-ti veni !
Păi azi apare filmul la cinema. Și chiar sunt curios să văd ce zice lumea despre asta. Însă pentru a înțelege mai mult, va trebui să vadă filmul.
Oare ce l-a apucat pe KR sa faca genul asta de filme dupa Man of Tai Chi care nu a fost cine stie ce vine cu 47 Ronin care din trailer mi se pare film pentru copii.
Nu te lega de frumuselul de KR, e febletea cucuoanelor. M-ai facut curioasa cu filmul dar daca se lasa cu sinuciderea “febletei” mai bine nu ma uit. Ca asa am facut si la “Ultimul samurai” cu Tom Cruise, am bocit pe ruptelea, n-as putea spune de ce, pur si simplu m-a impresionat. Cat despre onoare, asta au inventat-o japonezii, noi astialalti nu suntem atat de radicali. Ca vrem sa supravietuim.
Se lasă cu sinucidere, însă nu-și arată. Când ăla bagă sabia-n burtă imaginea fuge departe, peste munți, urmărind petale de cireș purtate de vânt… Înțelegi deci poezia din context.
Cum te sinucizi salvând pe cineva? E uşor impropriu, te sacrifici, gândul tău nu e să te sinucizi, ci să salvezi pe acel cineva, iar tu te expui, că se întmplă să mori, aia e. Sinucidere e atunci când intenţia şi voinţa ta te conduc la gândul de a-ţi curma viaţa. Nu când alte intenţii te conduc către a-ţi fi curmată viaţa. Eu aşa văd lucrurile.
De ce îţi pui, de fapt, întrebarea asta?
Am zis, uite de exemplu, trage unul cu pistolul în cineva drag ție. Și tu sari în fața ăluia, știind sigur că vei muri. E sinucidere? Este, că știi sigur că mori, altfel n-ai sări deloc, dacă te-ai gândi că nu moare.
Lasă că nu sar că doar îl rănește la mână și-i trece…
Nimeni nu gândește așa ceva. Însă, nu știu câți ar face gestul ăsta.
Ca și tipul ăla în Vulcanul. Și acum plâng la scena asta…
Erau vreo 3-4 muncitori și într-un tren căutau supraviețuitori. Unul dintre ei fuge până în cabina mecanicului, să-l scoată de acolo. Ăla era leșinat, nu se putea mișca. Și tipul îl ia în spinare și începe să meargă către capătul metroului, unde erau colegii lui. În timpul ăsta, lava deja se afla pe sub metrou, topindu-i ghetele gagiului. Și când ajunge la capăt, erau vreo 3 metri de la capătul metroului până la colegi. Între ei numai lavă.
Colegii i-au strigat să-l lase pe mecanic în metrou șă-și ia avânt și să sară la ei.
Însă tipul, spunând o rugăciune, sare cât de mult putea el în lavă, cu mecanicul în spinare. Și când începea să ardă, să se topească, îl aruncă pe mecanic peste lavă, la colegi. Și el moare în lavă.
Spanac, asta am zis şi eu, doar că tu, aparent, nu vrei să accepţi ideea că sinuciderea nu implică sacrificiu, pentru că
SACRIFÍCIU, sacrificii, s. n. 1. Renunțare voluntară la ceva (prețios sau considerat ca atare) pentru binele sau în interesul cuiva sau a ceva; jertfă.
iar
SINUCÍDE, sinucíd, vb. III. Refl. A-și lua singur viața, a se omorî;
Dacă intenţia este să salvezi pe cineva chiar cu riscul vieţii, nu se mai cheama suicid, pentru că interesul său e viaţa respectivă nu să se omoare. Sau altfel, daca intenţionezi să te sinucizi şi nu-ţi iese, se cam lasă cu frustrare, dacă intenţionezi să te sacrifici pentru viaţa cuiva şi supravieţuieşti, nu se supară nimeni.
Acum nu-s Toama Necredincioasa, dar eu am studiat porcăria asta cu suicidul, din păcate, iar intenţia trebuie să se rezume exclusiv la a scurma propria viaţă.
Hihi, te obosesc de Sân’Ştefan.
Mă, sacrificiul ăla în sine e tot sinucidere. Kamikaze ce dracu erau? Nu tot sinucigași?
Arăbeții de se aruncă-n aer în metrouri ce sunt? Nu-mi spune că-s luptători pentru o patrie mai bună…
Ăia îşi sacrifică viaţa pentru un scop exterior, care nu ţine de propria persoană. Când te sinucizi pur şi simplu nu mai vrei tu să fii, sau eşti tâmp, eşti supărat pe tine, nu ai un interes care să nu ţină de propria persoană.
Tineretea bate-o vina, este mai usor sa cautam definiti pe goagle decat sa ne documentam mai mult si sa venim cu argumente palpabile.
Cred că e mai bine să continui să nu răspund unor provocări care încep să devină imbecile.
Esti o “draguta” , se pare totusi ca nu esti un robotel si ca mai contam si noi muritori de rand.
muritorii*
🙂
🙂
🙂 🙂
🙂 🙂
Mi-am adus aminte de o legenda greceasca care spune ca Zalogo este locul de autosacrificare unde 63 de femei cu copiii lor in brate au preferat moartea decat predarea in fata turcilor, am vizitat locul in 2012 cand am fost in concediu , Grecia Parga, un loc minunat unde merita sa ajungi cel putin o data in viata.
Se sinucide Keanu Reeves prin hara-kiri, asa ca Mme Butterfly ???!!! Fiilmul asta trebuie sa-l vad neaparat !! (Ma descurajase ieri recenzia lui Emil Calinescu, insa nu apreciasem corect factorul entertainment.) Nu ca nu l-as suferi pe Keanu Reeves, ba chir dimpotriva, imi vine uneori asa sa-l strang de gat in mod asfixiatiiv erotic, adica nu de tot si doar asa din dragoste si ca sa-i fac placere, (si desigur numai consensual, plus ca in 2 e mai putin periculos decat de unul singur, lucru ce nu l-as recomanda nimanui, nici macardin curiozitate, deoarece mortalitatea accidentala e destul de mare, mai ales la barbatii sub 40 de ani), insa zau, asa ca imagine parca mi-ar fi mai usor sa-l vad cu palosul pe langa hipogastru, (asa cu ochii semi-inchisi desigur, si fara sa ma gandesc ca e chiar de fier), decat cu o priza electrica in spate asa ca in Matrix…numai din respect fata de el zic asta, desigur.
2. Desi nu incerc sa fac pe desteptul, zau, am pe undeva impresia ca una este un hara-kiri de samurai de legenda interna japoneza, alta e ala descris de James Clavell intr-un roman scris in secolul 20 despre shogunatele secolului 17 dupa ce mai fusese si prizonier de razboi al japonezilor in Java, altul e ala al lui Dna Butterfly de fistorie romantat fictionalizata descrisa la sf sec 19 de un francez, un american si 3 italieni, (respectiv dnii Pierre Loti, John Luther Long, Luigi Illica,Giusepe Giacosa, si Giacomo Puccini), alta a fost fenomenul kamikaze din cel de-al lea razboi mondial, si iar altceva e sinuciderea unor teroristi musulmani psihotici manipulati de diavoli interni si externi, zic si eu asa…
3. Desigur ca eu personal, cu mentalitatea mea personala, sunt total impotriva sinuciderii, pt absolut orice motiv, o consider chiar posibil ilegala la nivel international, (inclusiv aia asistata), cf art 29 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului si codul de la Nuremberg referitor la experimentarea pe subiecti umani, (care include,dupaparerea mea, si autoexperimentarea, in afara de experimentarea pe altii din jur, si chiar si daca lanivel ipotetic se presupune nu stiu ce avantaj, ce a fost descris a se fi intamplat in realitate nu pare asa de cert avantajos pt nimeni, mai ales nu la nivel mai larg social, si asta inclusiv in cazul suicidului asistat, si NU imi schimb opinia fata de nu stiu ce anecdote lacrimogene, ca durerea poate fi tratata si calitatea vietii POATE fi imbunatatita, desigur si cu efortul intregii societati si a contribuabiliilor si a celor alesi de ei, si cu efort real competent si constiincios nu aiurea alNGO si al businessului particular, plus al tuturor universitatilor si al tuturor bisericilor, inclusiv cea atee).
Mulţi filosofi din antichitate prezintă sinuciderea ca act de eroism şi nu de laşitate,
În paralel, sunt mulţi filosofi – atât din antichitate, cât şi moderni – care au dezaprobat acest act disperat ca fiind nelegiuit; astfel sunt orficii şi pitagoreicii, dar şi Kant, Fichte, Heger şi alţii. Platon spune în acest sens: «Îşi nedreptăţeşte sufletul cel care se grăbeşte să pună capăt vieţii sale de timpuriu, împiedicând astfel ca sufletul să se îmbunătăţească. Obligat fiind sufletul să părăsească forţat trupul înainte de a se curăţi deplin de răutate, nu poate să fie primit într-un loc curat de răutăţi» (Theaitetos 177a.3). Potrivit aceluiaşi filosof, omul este dator să nu se grăbească să iasă din viaţă, ci să rabde, «dacă se află în sărăcie, dacă se află în boli sau în altele din cele considerate rele, totuşi acestea reprezintă un bine faţă de sfârşitul vieţii şi de moarte» (Politeia 613a.5).
Aristotel, la rândul lui, dezaprobă şi el sinuciderea ca act fiind un act de laşitate, iar nu de bărbăţie. Subliniază: «A-ţi lua zilele pentru a fugi de sărăcie sau de [nefericirea în] dragoste sau de orice altceva aduce mâhnire nu este o faptă de bărbăţie, ci mai degrabă de laşitate, e o slăbiciune să fugi de cele dureroase» (Etica Nicomahică 1116a.12). Şi în altă parte: «Oamenii de nimic dintre muritori spun că e mai bine să mori, decât să suferi»
Wow. Informatii cu adevarat interesante. Zau,aveti un site interesant. Nu am indraznit sa intreb acolo, ca pare asa destul de profesional, si eu chiar ca sunt totalpe dinafara, si am nisteintrebari total puerile, la ce folosesc 12 banuti si 12 batiste si 1 toiag, adica ce reprezinta, si de ce 12 si de ce un toiag ? Batistele presupun ca sunt pt plans, dar de ce 12,aica poate vin numai 3 oameni la acea inmormantare sau vin 20. E ceva financiar legat ca e un pachet, adica la fel de bine puteau sa fie si numai 6 sau 10,sau 24,insa s-a facut o medie,sau reprezinta altceva ? Si de banuti am mai auzit, ca pot reprezenta taxa pt Charon,vaslasul peste Styx, si am citit ca uneori se pun 2 pe ochii decedatului, desi nu auzisem ca trebuie 12, si nu inteleg de ce 12. Iar de toiag chiar ca nu am auzit, nici nu am citit nicaieri, si chiar sunt curios, dar sincer nu-mi vine sa dau Google, adica mi-as dori sa explice cineva care stie despre ce e vorba.
Te rog sa indraznesti sa ma intrebi pe blog si iti voi raspunde cu mare placere :), intrebarile tale sunt pertinente insa necesita multe explicatii care nu isi au rostul aici, cifra 12 nu reprezinta un etalon in cadrul acestui proces.
Uite mă filozofi cu scaun la cap.
Eu am spus părerea mea. Filmul e bun, dar asta cu sinucidere ritualică este o tâmpenie.
Pentru că așa am fost eu crescut. eu și alte miliarde de europeni și occidentali.
Și tare aș vreau s-l văd eu p-ăla de zice că-s tâmpit în postura de-a se sinucide pentru o idioțenie. Deoarece așa vrea legea țării. Hai să-l văd.
Nimeni nu intelege japonezii pe deplin, dar iti recomand sa citesti “Bushido”-ul lui Nitobe. Ar putea sa-ti ofere alta perspectiva — dar cum tu nu prea accepti alte perspective socio-culturale, cu exceptia celor dobandite prin educatie sau empiric, o sa fie o lectura aproape inutila. Macar Nitobe scrie frumos.
Nicio lectură nu e inutilă, Ovidiu. Aproape orice e bine să citești.
Merci de recomandară, am să caut cartea să văd ce-i cu ea. Tu niciodată nu mi-ai recomandat tâmpenii, deci am încredere 🙂
Also, imi place tema. E profi si da bine. Kudos pt. schimbare!
Danke dude. Mai am unele modificări, dar în proporție de 99% așa rămâne. Plus se încarcă mult mai repede ca aia dinainte, nefiind foarte alterată de un noob în php, adică eu.
Cam greu de inteles cultura japoneza pentru noi, europenii. Culturile orientale, in general. Totusi, s-ar putea ca ei sa aiba dreptate. Societatile lor sunt cumva mai sanatoase, cinstea, curajul, sacrificiul si onoarea au insemnatate. Pe cand la noi…nu inseamna mai nimic. Simple cuvinte din dictionar care sunt batjocorite zi de zi.
Nu cred ca sinuciderea trebuie confundata cu acest sacrificiu despre care vorbeste filmul. Pe care, apropos, nu l-am vazut, nu-l voi vedea. Unu, ca nu ma atrage subiectul, doi, ca nu mai vad filme.
Eu consider ca fiecare are dreptul sa hotarasca pentru el insusi. Se intelege ca nu-i pot condamna pe respectivii fiindca au facut acel sacrificiu, cum nu pot condamna nici pe un oarecare sinucigas ca isi ia viata. Uneori viata chiar devine imposibil de trait pentru unii dintre noi. Adica vreau sa spun ca inteleg pefect psihlogia sinucigasului (in cazul cand nu-i un bolnav psihic, caci acolo e alta situatia) dar si pe a celui ce se sacrifica pentru onoare. Si totusi, parca onoarea insemna ceva mai mult si prin Europa pana acum vreo 150 de ani…
Onoarea există și acum. Însă, eu personal, nu văd nimic personal în sinucidere.
Și a nu se confunda sinuciderea cu sacrificiul de sine.
Cel puțin așa văd eu lucrurile. Evident nu mă poate convinge cineva prea repede că greșesc. Poate dacă trăiam și eu 20-30 de ani în Japonia, altfel gândeam. Dar să-mi spună cineva că sunt laș că nu mă sinucid, când toate-s bune și frumoase, am câștigat lupta, e cam mult.
Tare încăpăţânat eşti…
Pingback: Mă întrebam zilele astea dacă nu-s destul de hipster, fiind singurul care nu știa de faza cu Cernea și delfinii. /