Spanacul a fost la cinema. Ultimul film văzut a fost In Time, acu 2 ani parcă? Ceva de genul ăsta. Azi am licitat la bilet pe BlogalInitiative și m-am dus la film.
Cursă infernală cu Paul Wanker ăla… Walker, știu. Numai că wanker sună mai bine.

Acolo ca să intru trebuia să spun numele și să-mi dea biletul. Băi nene, n-avea omul ăla niciun tabel cu numele meu. Îi zic că-s câștigător la BlogalInitiative. Parcă i-am zis că am venit să-l văd pe Nabucodonosot al II-lea, așa se uita la mine.
– BlogalInitiavive! Am licitat la bilet. Și-am câștigat.
– De la Odeon?
– Blogal Initiative!
– Nem todom…
– Domne, de Chinezu ați auzit?
– Da, cum să nu.
– Ei, acest Chinezu mi-a dat bilet. Invitație pentru 2 persoane!
– Păi de ce n-ați spus așa de la început?
Speachless… Acu-mi dau seama cu cine semăna omul ăla. Cu Mihai Fotino! Ăla de prin anii 70. Băi, parcă erau frați!

Filmul a fost drăguțel. Cam static și nimic de superacțiune. Numa cursă infernală n-a fost. Trei minute de urmărit de mașini…
Nu zic c-a fost rău, doar că mă așteptam la mai mult de la wanker ăla. Asta înseamnă că încă am vie seria Fast and Furios în minte…
Despre film, pe larg aici.

Acolo la Sun Plaza am rămas fără cuvinte. Curat și frumos nene. Lumini peste tot, lumini albastre și roșii, parcă eram în Nitronic Rush. Mi-a plăcut mult. Mie-mi plac luminile alea damblagii.

Ca niciodată, la cinema nu s-a auzit foșnăit de alune, sorbit de sucuri sau “f**te-o mă”, cum se mai întâmplă la noi la filme. Chiar la Mall Vitan, altă locație vezi Doamne selectă, unde e biletul zeci de lei, tot se întâmplă să fie piți și coca prin sală. Numai că la Mallul ăsta n-am văzut. Nu m-am uitat după specimene, însă nu mi-a sărit niciunul/ niciuna în ochi. Ceea ce e foarte bine.

Și ajungem unde voiam să ajung. Mă fraților, femeile sunt tare… insensibile. Ca să nu zic proaste acum în luna lor de sărbători.
Aveam lângă mine 2 fufe. Au râs astea ce-au râs la film. Erau mai acceptabile. Dar în spate, la câteva scaune în stânga… Era una de musai să fi fost fumată ceva… și fumată bine. Băi, ăla în film o apăsa pe negresă pe țâță, să-i oprească sângerarea, că fusese împușcată, și proasta aia în sală râdea. Bă, aia era pe moarte în film… Și asta din sală râdea de era-n pragul leșinului.

Și n-a fost o fază, două, 10… Tot filmul așa a ținut-o. Și se mai luau după ea vreo 5-6 capre care se hizleau fără motiv. Pe locurile alea din spate. 12 13 si 14 parcă. Eu eram le rândul 11. Măi, fraților, ăia din față, cuminți… de parcă ar fi fost lipiți de scaune și la gură. Dar astea în spate numai “hi hi hi, ho ho ho” tot filmul. Măcar dacă era comedie ceva, aș fi zis. Dar nu dramă bă! LA o fază din asta ți se taie tot cheful de-a mai merge la cinema. După ce că merg o dată pe an, nici atunci n-am liniște?

Până la urmă tot răul spre bine. De la atâta râs în jur a luat-o și nevastă-mea pe zâmbete. Deci nu s-a plictisit. Neveste-mii nu-i plac decât comediile romantice. Dacă e ceva de acțiune nu prea digeră. Vă dați seama când am vrut s-o duc la “Mama”?

Dar până la urmă tot i-o fac eu… Doar e femeie și ea!