Golanul

El e Chelie, golan de Bucureşti.
După aventurile trăite în Derbedeii (de Nicuţă Tănase), urmează altele.
Ce-i vine golanului, după ce l-a aranjat Firuţă la secţia de control de la furnal…
Cum ce-i vine? Fură?

Răspunsul e Da, evident, fură ca un derbedeu ce e.
Dar deh, acum nu mai dă cu jula prin tramvaie, cu Răduş după el să-i ţină de şase.
Nu nene, acum e angajat cu acte. Totul în regulă.
Măsoară de 3 ori fiecare formă de fier.
Uzina o plăteşte de 3 ori, de câte ori o măsoară ăsta.
Azi aşa, mâine aşa, treaba mergea ca pe roate.
Ba într-o vreme se lăsase pe tânjeală şi nici nu mai măsura figurile.
Băga cifre din burtă.

Până într-o zi, când venise un nou nea Stelian, tovarăşul Micu.
Ăsta tăia şi spânzura, dăduse afară aproape toţi şpăgarii şi acum ăia de mai rămăseseră stăteau cuminţi, vezi dragă Doamne, ei sunt cinstiţi, în viaţa lor nu puseseră mâna nici măcar pe un măr de la Bulgaru din livadă.

Într-o seară, la Firuţă acasă, se strânsese lume mai multă, numai crema cremelor.
Jumate erau deja cu actele de demisie şi de încetare a contractului de muncă, ceilaţi erau cu inima cât un purice.
Chelie se plângea patronului:

– Bă nea Firuţă, s-au prins ăştia că acolo se fac d-astea nasoale. Stau cu ochii pe mine ca pe icoană…
– Lasă Chelie, că eşti băiat deştept, te decurci tu. Ai ceva bani puşi de-o parte?
– Am, am 65.000.
– O, bun, bun aşa. Ce vrei să faci cu ei?
– Păi să-mi iau 2 costume, că astea s-au cam ros pe la mâneci, să-i iau un apartament cu chirie, să…
– Bă Chelie, tu te-ai tâmpit de la o vreme, să mor eu, decretă grav Firuţă.
– Cum aşa patroane, ce vorbă e asta, întrebă Chelie cu jumate de gură.
– Păi tu ai capital 65.000 şi vrei să-l cheltui.
– Păi, să nu-l cheltui, să-i bag la saltea? Că na, cu negustoria m-am lăsat, după ce-am păţit cu moldoveanu’ m-am lecuit.
– Nu aşa mă, aia e găinărie. Uite, tu-l ştii pe tovarăşul Gherman de la construcţii metalice?
– Eh, cum să nu ne cunoaştem râde Ilie către Gherman care stătea imbatabil cu jumătatea aia de lichior în faţă încă decând ajunsese Chelie la Firuţă. Parcă dormea.

– Gluma e glumă Chelie, vrem să facem treburi serioase zise Firuţă.
– Păi facem, ce să facem?

– Uite mă, uite ce zic eu. Suntem 10 inşi, cu mine 11. Fiecare avem ceva bani strânşi, tu, Chelie ai 60.000, cu 5.000 mai trăieşti o lună. Gherman, tu tot 40.000 ai?
– Da…
– Bun, Tudoraşcu, 50.000, Mărgărit 45.000… Firuţă le zise numele şi banii la toţi. Per total avem circa 1.000.000 de lei.
– Pfiuu, coane Firuţă zise un ins uscăţiv şi cu mustaţă, o grămadă de bani…

Chelie se uită atent la cei din jur. Majoritatea erau cunoscuţi de la furnal, însă pe uscăţivul ăla şi pe încă un flăcău cu o cămaşă multicoloră nu-i cunoştea.
– “Ce dracu o vrea Firuţă să facă cu 1 milioan de lei” gândi el…

Va urma

There are 2 comments left Go To Comment

  1. adelinailiescu /

    Cred ca infiinteaza un caritas….

    1. Spanac / Post Author

      Madam Iliescu, erai de faţă… Cât i-ai dat lui Firuţă, 60.000?

Leave a Reply