Guță părea un tip fără vârstă anume. Puteai să-i dai 22, puteai să-i dai 50. Oricum l-ai fi privit, arăta la fel. Habar n-am cum îl chema în realitate, însă toată lumea îl știa de Guță. Asta deoarece asculta manele și-și lăsase o mustăcioară tâmpă, de jurai că-i Guță în agonie, după ce-ai turnat acid pe el. Pe viitor, dacă toarnă cineva acid pe Guță, să-i facă o poză, s-o pun într-un material nou.

Lucram la o sală de net, la 3 minute de casă. Traversam strada doar și mai mergeam jumătate de stație. Am lucrat acolo cam două luni. Eu venisem în locul unui fost angajat, un băiețaș d-ăsta de cartier, care plecase la muncă în Spania (sanchi, omul plecase să ducă vreo 3 rusoaice la produs într-un club de noapte al lui Nicu Gh… mă rog.)
Și a rămas ăla prin Spania cam o lună. După aia a venit înapoi plin de bani și învârtind țanțoș un volan de piele pe un BMW. În două săptămâni a pierdut și banii, și ghiulurile de aur și mașina, la păcănele. Apoi a venit la ăsta să-l angajeze înapoi. I-a dat două sticle de wiskey și mi s-a făcut vânt.
Am expus toată treaba asta ca să vă faceți o idee cam ce fel de oameni umblau pe acolo.

Eram patru colegi care lucram, în ture de 12 ore. eu (sau Fane Spaniolu’), Guță, Radu și Alex. Cu Radu am rămas prieten și-n ziua de azi, fiind un băiat de comitet. Cu Alex n-am prea avut tangențe, ăla arzând gazulk cu alți băiețași de cartier și cu Fane Spaniolu’. Iar Guță… prieten cu toată lumea.

Într-o zi își ia nebunul concediu câteva zile. Să se ducă și el la mare, să vadă marea. Om, la xxx (nu știu câți ani avea) nu văzuse marea. Având ceva probleme netratate la mansardă (altfel nu-mi explic prostia de care dădea dovadă), a venit a doua zi la muncă, speriat. Asta când de fapt, el trebuia să fie la mare.
Pe drum, trecând trenul peste podul de la Cernavodă, nu știu ce i s-a năzărit ăstuia că bate vântul atât de tare încât trenul se clatină pe șine mai mai să cadă. Și nebunul voia să

sară pe geam, să se salveze!
Au pus unii mâna pe el și i-a dat un doctor un calmant. Dacă nu era doctorul ăla prin preajmă, cine știe ce-ar fi făcut Guță al nostru.
Ajuns În constanța, s-a dat jos, cu bagaje cu tot după el și s-a suit direct în autocar, cu întoarcere la București.
– Și zi băi Guță, ai văzut marea?
– Am văzut Dunărea băi și era să sar în apă! Numai că s-a potolit vântul și-a trecut trenul înapoi pe uscat.
– Păi marea, de ce n-ai văzut-o? De ce n-ai rămas acolo?
– Era frig mă… Ningea, a dat ninsoare. C-a zis și la radio!

Sufletul! cine-a văzut ninsoare în august, în afară de Guță? Și-n zilele de-i mai rămăseseră din concediu, ce credeți c-a făcut? Stătea la sală și se juca counter strike și table pe net!