Ce faci cand ajungi in palnia unei tornade masive EF5 (cea mai mare cotatie pe scala Fujita) in care curentii ating si 320 km/h? Pai cam singura alternativa e sa te rogi. Altceva oricum nu ai ce face.

“In mijlocul furtunii” e un film catalogat despre “cli sci”, adica un SF despre schimbarile climatice si despre ce face natura atunci cand se supara rau de tot pe noi.
Filmul vorbeste si despre cretinismul (dupa parerea mea) americanilor care au devenit obsedati de ideea de a filma totul si duc chestia asta la extrem. Unii platesc chiar cu viata pentru acest tip de comportament absolut irational.

Pe langa distrugerile pe care le poate lasa in urma ei o super tornada, “In mijlocul furtunii” vorbeste despre capacitate de mobilizare si reactie rapida, despre relatiile dinte parinti si copii si multe alte lucruri.
Barbatii sigur se vor delecta cu o “masinutza” draguta, blindata, care seamana cu un tanc.

Totusi filmul nu m-a inspaimantat cat perspectiva ca un dezastru asemanator, insa de proportii mai reduse s-ar intampla la noi in tara. Sincer nu stiu cum ar fi si nici nu as vrea sa aflu, insa am certitudinea ca stam mai prost ca americanii la capitolul mobilizare si forta de reactie rapida.
Acestea fiind spuse, eu zic ca, in loc de simulari ca ne ataca rusii (ceea ce, fiind vorba intrea noi, nu e nici imposibil nici dezirabil… chiar deloc), mai bine am face exercitii de mobilizare masiva si educatie in randul intregii populatii, nu doar linciureala care se intampla pe la firme, generic numita “protectia muncii” care a devenit de mult doar un subiect de bancuri pentru ca nimeni nu o ia in serios.
Daca ar fi sa ne loveasca un cutremur (Fereasca Domnul!) si daca m-as afla la serviciu, habar nu am care sunt grizile de rezistenta ale cladirii, sub care ar fi bine sa ma adapostesc. Si ma rog sa nu fie nevoie sa aflu asta pe pielea mea sau a altora.
Mai in gluma mai in serios, vorbeam cu un apropiat si ii spuneam ca ar fi cam nasol daca ne-ar lovi o tornada (caci apropos, s-a inregistrat una si la noi in tara acum ceva timp, chiar daca relieful nostru ne protejeaza de asemenea fenomene… teoretic cel putin).
La care replica a fost:
Dar ai senzatia ca la un cutremur mai serios (care e mult mai probabil sa ni se intample avand in vedere tectonica tarii noastre) ar fi altfel?

M-au cam trecut fiorii pe sira spinarii, la ideea asta.
Concluzia mea e ca intr-o astfel de situatie extrema, ma rog si ma bazez pe creierasul meu amigdalian care se va cupla in mod automat in situatia in care viata mi-ar fi amenintata si sper ca toate informatiile acumulate pana la momentul x se vor reactiva in mintea mea ajutandu-ma sa supravietuiesc.
E un film de vazut mai ales de catre parintii care trebuie sa invete sa le dea copiilor lor mai mult credit. Uneori pustii stiu ce zic si ii pot calauzi pe parinti pe calea buna.

A consemnat pentru voi Madalina Iancu.

Multumim MediaPro distribution pentru invitatii.