Într-o seară geroasă la Polul Nord, Moș Crăciun și Iepurașul de Paște stăteau la gura sobei, savurând câte o halbă de bere artizanală făcută de spiridușii moșului. Deși erau prieteni de multă vreme, rareori aveau ocazia să se întâlnească, amândoi fiind ocupați cu pregătirile pentru sărbătorile lor respective. Dar în seara aceea, Polul Nord era liniștit, iar atmosfera era perfectă pentru o discuție relaxată.

— Hooo, ho, ho! Iepurașule, trebuie să recunosc că e bine să iau o pauză înainte de Crăciun, zise Moș Crăciun, ridicând halba de bere.

— Ei bine, Moșule, și eu mă pregătesc de Paște, dar să știi că îmi place să îmi fac treaba liniștit. Nu e atâta agitație ca la tine, spuse Iepurașul, ciocnind halba cu a moșului.

După câteva clipe de liniște, Iepurașul aruncă o privire jucăușă către Moș Crăciun.

— Știi ce? Am o idee nebună!

Moșul ridică din sprânceană, curios.

— Ce-ar fi… să schimbăm rolurile anul ăsta? Tu să fii Iepurașul de Paște, iar eu… Moș Crăciun!

Pentru o clipă, Moș Crăciun rămase uimit. Apoi izbucni în râs, hohotele sale vibrând prin întreaga cameră, speriind spiridușul șef care venise la Moș Crăciun cu o jucărie nouă.

— Ho, ho, ho! Tu, Moș Crăciun? Hm… sună amuzant. Dar nu știu dacă te-ai descurca cu sania și renii. Și eu, Iepuraș de Paște? N-am mai ascuns ouă niciodată!

Iepurașul zâmbi și sorbi din bere, sigur pe el.

— Haide, Moșule, eu sunt mic și rapid, mă pot strecura pe hornuri fără probleme. În plus, îmi place ideea să las cadouri în loc de ouă! Iar tu, cu toată magia ta, sigur te descurci să colorezi câteva ouă. O să fie un Paște de neuitat!

Moș Crăciun își mângâie barba albă, gândindu-se. Adevărul era că rutina Crăciunului devenise previzibilă după atâția ani. Un pic de schimbare nu strica.

— Ei bine, Iepurașule… să fie! Vom face schimb! Dar să nu te plângi dacă ajungi să te împotmolești într-un horn!

Câteva săptămâni mai târziu, ajunseseră la momentul adevărului. Moș Crăciun, îmbrăcat acum într-un costum de iepure gigant și purtând un coșuleț plin de ouă vopsite, se plimba printr-o grădină de lângă un sat. Se simțea cam ciudat – era obișnuit să alerge prin zăpadă și să stea deasupra norilor, nu să se strecoare printre tufe și să ascundă ouă printre crengi.

— Ho, ho, ho! Cine ar fi crezut că e așa complicat să găsești locuri bune pentru ouă? spuse el, punând cu grijă un ou într-o ghiveci cu flori. Totuși se folosi de magia lui și ascunse toate ouăle cu grijă, acestea putând fi văzute doar de Paște.

În același timp, Iepurașul de Paște se afla la Polul Nord, pregătindu-se să livreze cadourile de Crăciun. Îmbrăcat în costumul roșu care-i venea destul de… larg, încerca să țină sacul plin de cadouri și să își mențină echilibrul pe sania trasă de reni.

— Ei, uite că nu-i așa de greu cum credeam! spuse el vesel, zburând deasupra caselor acoperite de zăpadă. Deși… poate ar fi trebuit să cer un ghid pentru comanda renilor. Hei, Rudolph, de ce faci cercuri?! Renii făceau câteva bucle aeriene amuzante, în timp ce Iepurașul încerca să preia controlul.

Când a aterizat pe primul acoperiș, spiridușii deja râdeau de cum se mișca micul lor musafir.

— Hopa! Aproape am căzut în horn… dar asta nu mă oprește! spuse Iepurașul, balansându-se pe marginea acoperișului.

S-a strecurat prin horn, însă nu cu aceeași eleganță ca Moș Crăciun. A căzut în sufragerie direct pe covorul pufos, iar sacul cu cadouri s-a deschis, împrăștiind jucării peste tot.

— Hopa… Am ajuns! Apoi a început să lase cadourile sub brad, dar a observat că din reflex a pus și câteva ouă de Paște acolo. Ei bine, cine nu vrea și niște ciocolată, nu-i așa? își zise el, râzând.

Jumătate de an mai târziu, când ambele sărbători trecuseră, Moș Crăciun și Iepurașul de Paște s-au întâlnit din nou la Polul Nord, fiecare cu o halbă de bere în mână.

— Ei, Moșule, cum a fost Paștele? l-a întrebat Iepurașul, cu un zâmbet larg.

Moșul râse din toată inima.

— Ho, ho, ho! A fost… interesant! Nu pot să spun că nu mi-a plăcut să colorez ouă, dar e mult mai complicat decât pare. Să găsești locuri bune în grădinile oamenilor, să te ferești de câini… prefer să las cadouri sub brad!

Iepurașul zâmbi larg și ciocni halba cu Moșul.

— Și eu am avut parte de aventurile mele. Nu e ușor să livrezi cadouri în noaptea de Crăciun. Renii sunt niște răsfățați! Dar a fost amuzant să văd reacțiile copiilor când un iepuraș le aducea cadourile.

— A fost un schimb de roluri interesant, dar fiecare la locul lui, Iepurașule! spuse Moș Crăciun, trăgând o gură de bere.

— Absolut! răspunse Iepurașul, ridicând halba din nou. Anul viitor, rămânem la ce știm mai bine!

Și astfel, cei doi prieteni și-au petrecut seara râzând și povestind întâmplările amuzante din timpul schimbului, știind că aventura lor nebunească a fost o lecție despre cât de bine își potrivesc fiecare rolul. Dar cine știe? Poate într-o altă noapte geroasă, la o altă halbă de bere, vor găsi o nouă idee trăsnită.