Țin minte că, prin clasa a 6-a, am plecat de acasă până la școală în pantaloni scurți. Era toamnă afară și noi aveam oră de sport. Și-am zis că pot lua frumos pantalonii scurți, fără probleme. Ei ași… Se pusese un frig, bătea un vânt, de-mi intrase frigul în oase. Fusesem prevăzător și-mi luasem și treningul cu mine, doar așa, să fie. Și tremuram pe terenul de sport, de nu puteam face nimic. Pantalonii ăia scurți erau d-ăia gen biciclist. Nu știu cum naiba, fetele aveau pantaloni strâmți pe ele, iar pe băieți… ce să mai, arătam ca Sponge Nob la picioare băieții. după aia m-am prins să fetele aveau pantalonii cu 2 numere mai mici, deci veneau strâmți pe ele, iar noi aveam pantalonați să ne vină, su să pleznească pe noi, nici să înotăm în bulendre.
Și văzându-mă profesorul de sport cum tremuram ca varga, oprește exercițiile și-mi zice:
– Îmbracă-te mă pramatie, că vine iarna!
Râs general, vă dați seama. Am pus mâna de-am luat bluza și pantalonul de trening pe mine și zâmbeam superior la colegii cu pantaloni lungi și tricou. Toată ziua după sport știu sigur că am rămas cu tricoul pe mine. Toată ziua însemnând o oră de chiul, deoarece aveam chimie, precum și-o oră de istorie, unde m-am întors ca să-mi mai iau un 10. Asta deoarece doar la istorie învățam, cu toate că trgeam și acolo chiului în fiecare zi de joi.
Și că tot am vorbit acum de trening și îmbrăcăminte sport, hai să vă arăt ce garderobă meseriașă îmi fac eu!
Cămașa va fi musai una de tip hawaiian, deci voi alege LRG Botanist black.
Și trening? Se poate să nu? N-am mai purtat trening de vreo 10 ani. Așadar aleg acești Jordan negri, superbi. Iar de încălțat, unde am întotdeauna mari probleme până să-mi găsesc ceva să-mi placă?
Nike Lunar original. Mai are cineva așa ceva? Uitați-vă cât sunt de mișto!
Voi v-ați făcut garderoba preferată? Hai, cp aveți șansa s-o câștigați, participând la acest concurs!
Dar sa stii ca iti sta bine in camasa hawaiiana ! Zau, nu iti abandona visul sa iti deschizi un bar hawaiian…daca nu chiar pe plaja in Hawaii, macar asa intr-un colt al sectorului 3 ! Zau daca eu nu as frecventa barul tau.
Chiar ma gandeam serios acuma…e greu oare sa-ti deschizi asa un mic bar in Bucuresti ? Adica fara sa te gandesti in primul rand la finantare…sa zicem ca faci un crowdfunding pe blog plus primesti o donatie de la un NGO, sau ma rog, cum s-o putea. Dar eram curios re logistica…adica e chiar ceva greu ? Desi am citit ca maj initiativelor re restaurante si baruri tind sa esueze. Pe de alta parte asta e valabil mai mult la capitalisti, nu in Cuba. Si ma gandeam ca poate Romania e poate asa intre UE si Cuba, ma rog, nu geografic, dar asa cultural administrativ.
Plus nisa Hawaii inca nu e ff dezvoltata in UE. Adica ce ar fi rau sa se auda si un ukulele din cand in cand si in sectorul 3 ? Plus o sa vina multe fete sa guste coktailuri mai tai, si am citit in presa de business gratis daneza ca daca vin multe fete atunci succesul unui bar e mai sigur decat daca e o simpla crasma oarecare.
Un bar așa ar merge la mare doar, cu nisip, plajă, nu să fie una cu fustă de paie și să dea din fund în timp ce afară sunt troiene de zăpadă.
Să zicem că treci de problema financiară.
Apoi îți trebuie zeci de semnături, pentru construcție și pentru autorizație. Să zicem că treci și de alea.
Urmează vadul. Că dacă e la colț de străduță, nu știe nimeni de el și nu îți calcă prtagul. să zicem că îl faci undeva unde e vad. Dar totuși să fie la distanță de concurență. Și după aia încep problemele. Îți vin 10-20 tuciuirii în a doua seară, să ceară taxă de protecție…
Uite, citește aici, ce-a pățit un amic de-și deschisese un bar, pe care l-a ținut doar un an…
http://spanac.eu/gruparile-infractionale-au-vreun-rost/