Naspa bai! Alea-s impresiile de blogmiting.
Sa va spun ce si cum.
S-a inceput la ora 18.00 sambata seara. Ora era ok, numai ca eu de la 17 aveam un interviu.
Am ajuns la “minunatul” open pub, pub venind de la PUBian pe la ora 19 si 20. Asta dupa ce-am bantuit pe strazi de nebun. Ziua mai stiu cum mai e o strada necunoscuta, insa noaptea… In sfarsit, am ajuns.
O cladire d-aia veche cu spume, facuta in perioada interbelica.
Intru inauntru. 3 mese cu 2 insi la o masa in stanga, in dreapta barul, si in fata o scara care ducea la etaj. Probabil acolo dormea propitara, tanti Aglaia, care n-a iesit din casa din 73.
Am zis bar inainte? Ma iesrtati…. O chestie cu 10 pahare agatate pe sus, in spate o frigorifica cu numai 3 genuri de beri, si-o etajera cu maxim 10 sticle de bautura.
Barmanul cel putin foarte serviabil, asta m-a frapat.
Aud galagie in spate, trecand de holul ala stramt unde erau 4, nu 3 mese, se facea un intrand in stanga. Unde era o sala mare. Mare adica 8 metri pe 4. Nu mai mult. Unde erau tixiti 25-30 de insi, nu stiu cati au fost.
Bai, niciun cunoscut.
Il vad eu pe unul cu palarie si camasa tiganeasca. Clar era Jidanul.
– Bai, ce p…ilula mea e aici ba? Bar de negri? soricarie? urlu eu.
Se face liniste acolo, toti se uitau catre mine. apoi urlete, veselie, bucurie etc.
Nu vedeam la 2 metri in fata. Unu la mana, nu era iluminata incaperea aia decat de 2 becuri de 40 si de tigarile aprinse. Doi la mana, era acolo o fumaraie, de ziceai ca a luat ceva foc.
Ma si gandeam: “Uite ba astia ard ca sobolanii si nu fuge unul!”
Cativa cunoscuti, dupa cum am zis. In rest numa si numa necunoscuti. Care nu s-a ridicat unul de la masa. Stateau acolo cu tigarile lor.
Nu stiu cum s-or fi distrat astia pana am ajuns eu, ideea e ca Jidanul venise cu palarie, camasa, pipa si mustata de tigan.
D-aia veti si vedea niste poze cu tema tiganeasca.
Sa enumar aici pe cei pe care i-am vazut si i-am cunoscut: Jidanul, Doru, Irina, Emilia, Dienuta, Cristi Mitroi, Andrew si Ramona. Am cunoscut pe Momax sef – Adelin Hogea si tiganul care vorbea tiganeste mai abitir decat toti d-acolosha manca-ti-as, Stoian Ciprian. Daca am uitat pe careva, sa mi-o iertati!
E, si cand am ajuns, o faza care mi-a placut, am fost serviti cu piscoturi, gratie Irinei.
Bine, ca trebuia sa luam un piscot de om. Numai ca Spanacul a mancat un… platou de piscoturi. Sau 3 sferturi asa, restul i-a halipapit Adelin Hogea.
Adelin a fost unul din cei doui flacai pe care i-am cunoscut sambata. Celalalt a fost Sorin, care o daduse in tiganeasca cu noi… Dar asa cu patos de ne-am retras asa catre piscoturile noastre…
Si ca tot am vazut ca muzica p-acolo era cam vai de ea… Hai sa punem muzica de la telefon. Ca acolo era un mini laptop in care erau cuplate boxele.
Si hai sa vedem cum facem sa transferam melodii de pe telefoane pe laptop. O avea blustut? O avea wireless, ceva?
Si i-a venit ideea salvatoare lui Doru, omul cu Momaxul!
– Baga ma direct telefonul sa cante!
Eu nu pricepeam nimic! Eram deja dupa 3 sferturi de bere. Asta dupa vinul baut acasa, inainte sa plec la interviu. Pe nehalite toata ziua. Deja nu mai faceam bine unele conexiuni.
– Pai cum bai?
– Ne inregistam in telefon si punem sa cante!
Si vine Adelin.
– Bai-, punem telefonul direct la boxe! Ca iete ca are mufa de 3.5 inci.
Ma, acu intrem si eu. Cum naiba mufa asta normala are 3,5 inci?
Cand un inci are 2,54 cm???
Ca vad ca nu e ca la cartuse. Alea de 9mm fix 9mm au in diametru! Le-am pus pe linie si am vazut!
Buna treaba.
Si-am bagat eu un Cattle Decapitation!
De se oprisera din vorbit peste 3 sferturi din aia de pe la mese. Bloggeri si ei. Dar asa de bine i-am cunoscut, incat daca mi-i arati azi, eu habar n-am c-au fost acolo sambata. Bai, au fost vreo 3-4 de nu s-au ridicat de la masa! Stateau acolo intr-un colt. Ba, cand ne-a dat afara pe hol, i-am vazut ridicandu-se. Altfel, credeam ca-s deja morti.
Ajung si la datul afara!
Si pun muzica nene… Bubuiau bioxele de se speriase Jidanul ca se sparg. Asa ca le-am pus ceva frumos. Un Yuri Ogawa – Primadona.
ERA – PRIMA DONNA (TRIBUTE TO YURI OGAWA)
Asculta mai multe audio diverse
Acu vad ca de fapt E Era cu Primadona, tribut lu’ Yuri asta.
Ma rog, a placut melodia asta. Cel putin mie si lui Adelin, care dansa suav ca un siren, urland ceva de Momax…
A, sa va exoplic ce e ala Momax.
Vorbeam cu Doru ca n-avem baterii la telefoane sa punem muzica acolo, in loc de ce canta la laptop.
Si el se lauda ca are Momax frate!
Momaxul fiind o baterie externa de 2500 mAh, pentru mobil.
Da, asa e! Am cautat pe site, numa ca ai naibii Momaxieni, n-au o baterie externa d-asta pentru HTC-ul meu. Decat pentru One X, One V, One S si alti draci.
Plus Samsung si alte firme neinteresante (mar).
Si na, suna fix Momax Momaxul asta. Ca dupa aia l-am introdus in vorbirea curenta.
Emilia nu se ma mastur… Momax!
Si fel de fel. De de azi inainte eu nu mai injur!
Ce, daca-i zic cuiva “du-te ma-n Momax d-aici”, se supara?
In loc sa se bucure? Ca are autonomie dubla? De 2500 mAh? Autonomie asa mare n-au nici ungurii si mor de ciuda! Pai daca n-au momax frate… Na-o la momax si taci!
Am baut prima bere de zici ca n-a fost/
– Jidane, mi-e sete! Mai dai o bere?
– Da ba, hai la bar.
Mergem la bar, unde am zis ce insemna acel bar. Pretul a fost cat de cat ok la o bere. 6 lei o Silva. N-aveau Stejar, n-aveau decat Timisoreana (parca), Silva si Heineken.
Unde, barmanul a fost foarte serviabil, de asta au o bila alba asta de la open PUBian.
Si hai da-i cu bere, cu piscoturi si Momax. cu veselie, fumaraie de puteau hainele mele cand am ajuns acasa de le-am dus imediat la baie. Bai, pana n-am lasat sa se aeriseasca in camera n-am putut sa stau!
Si la un moment dat vedem cum se ridica oamenii, din ce in ce mai multi, sa plece.
– Ce ba, plecati? De ce? Nu e momaxul bun?
– A venit tanti de se servea sa ne zica sa plecam d-aicisa din stabilimetul lor frumos, adica din acea incapere, incinta, momaxul ma-sii de camera, ca e rezervata de niste unii, care au venit.
Ca e private party la ei mai ceva ca la Private Spice!
– Si unde merge mai?
– Pe hol!
– Hai sa-ti moara momaxul la intrare.
Ma umplusem de nervi. In cuier nu-mi era geaca. Am gasit-o pusa pe un scaun. Mai nasol era ca nu-mi gaseam geanta! Care o pusesem atarnata peste geaca, in cuier!
Si-n intunericimea hrubei aleia, ce momax sa vezi???
Intr-un final am gasit-o. Pe scaun. De fapt baiera ei era pusa de spatarul scaunului. Geanta era atarnata intre picioarele scaunului. Numai ca scaunul negru (nu era negru de abanos, ci negru de jeg si de vreme), baiera neagra, evident ca nu vedeai nimic!
Ca-n poanta aia. Ce reprezinta acest tablou negru?
– Doi negrii se bat intr-o noapte!
Asta a pus capac. M-a scos din sarite extrem de mult.
De aceea am si plecat. Odata cu mine a facut pasi si Andrew.
Or mai fi fost oameni care si-au luat talpasita, dar eu nu stiu.
Toate pozele le luati de aici…
Data viitoare mergem unde zic eu. Ca sa nu mai fie fel de fel de vorbe si nebunii.
Momax FTW!
Du-te mă omule, că zisei doar mufă de 3,5. N-am menţionat şi unitate de măsură. Acu’ îmi bagi cuvinte în gură? Ţi s-o urcat momaxu’ la cap? 😆
Pai ce e ma? 3,5… toli?!
3,5 mm, ‘tu-le muma lor! 😆
Și are 3,5 mă? Adică, dacă mă gândesc bine, are…
Mie mi-a rămas gândul la mufă d-aia mare mă, cum erau alea băgate-n panoul cu butoane, ții minte. D-alea de chitară electronică…
Din povestea asta, înţeleg că nu atât organizarea a fost deficitară,
cât faptul că era prea mult fum şi prea puţină lumină. Şi nu v-a convenit muzica.
Şi, desigur, faptul că aţi fost evacuaţi din sală după ora 21, deşi nu era în plan.
Pai chiar nu văd ce trebuiau să facă organizatorii: să nu-i lase pe oameni să fumeze,
să aducă becuri de acasă fiindcă ăia cu stabilimentul erau zgârciţi, să aducă tot ei
muzică pe gustul fiecăruia?
Am înţeles că Irina a fost de bază cu pişcoturile. Bravo ei!
Astfel de întâlniri au ca scop ca bloggeri care nu s-au văzut în viaţa lor
să se cunoască în carne şi oase.
Faptul că bloggerii au interacţionat deficitar, iar nu-i vina organizatorilor, ci
a fiecăruia în parte. Aici scopul întâlnirii n-a fost atins.
Cine intra acolo ar fi trebuit să treacă pe la toate mesele şi să se prezinte.
Sunt sigur că, în ciuda condiţiilor improprii vieţii, toată lumea se putea distra.
Ba, unii chiar au reuşit s-o facă.
N-am nimic cu fumul si fumatorii.
Numai ca unde fumeaza 20 de insi in 5 metri patrati, neffind deloc o ventilatie, e clar ca iese nasol!
Plus de asta, trebuia sa venim cu lanterne nene…
Naiba stia ca acolo e bezna ca-n stomacul lui Grivei intr-o noapte de mai?
Subscriu la impresiile despre local. E o locatie de toata jena, chiar creepy. Slinos, slab aprovizionat ( vreo doua coktailuri nu au putut sa mi le faca din lipsa de ingrediente ), decoratiuni de prost gust, stiluri anarhic combinate, partea buna era ca fiind intuneric nu se prea vedeau. Le-am vazut mai bine in poze, ulterior si m-am ingrozit. Evenimentul a fost salvat de calitatea participantilor. Eu m-am distrat pana la urma, demarajul a fost mai greu.
Ma, cat a fost misto s-a disrat lumea. Dar faza cu dusul pe hol a fost sub orice critica.
A, daca ne poftea sus, era foarte OK, ziceam “sarut mana, conasule!”
Dar nu sa ne lase pe hol ca pe caini…
Am ras cu aia 5-6 prieteni, am baut 2 beri si-a venit faza.
Evident c-am spalat putina. Tu ce blog ai?
Zi-mi unde te vad in poza, poate te recunosc d-acolo… 🙂
Eu nu vad rostul intalnirilor offline organizate ad hoc. Poate e mai bine sa te intalnesti spontan cu un om, fara planificare precedenta, si sa dezvolti o relatie de cunoastere & amicitie cu interes venind din ambele parti. Nu cred ca merge treaba asa, fortati de circumstanta.
Asa m-am imprietenit cu Jidanul. Asta da. Ideea era sa ne cunoastem cati mai multi bloggeri intre noi.
Dar deja cand sunt mai mult de 10 insi, iese naspa. Ca acum… Na, eu n-am prins nici inceputul, poate simteam altfel atmosfera…
In orice caz, unde-s oameni multi la un guleai, nu-mi place neam…
Aruncaţi în Open Pub-ul ăla de parcă ne-a obligat cineva să mergem acolo. Organizatorii trebuiau să meargă dinainte şi să vadă dacă-i ok în cazul în care nu mai fuseseră. Mie nu mi se pare atât de odios cum spuneţi voi, dar poate pentru că-s mai de la provincie şi nu am cine ştie ce pretenţii de la locurile de întâlnire cu bloggerii.
N-are treaba ca esti de la coada vacii ori de la palat.
Insa daca voiam fumaraia aia si doar 3 tipuri de bere, ma duceam la bodega de roackeri.
Macar aveau muzica buna…
Apoi mutatul. Nu m-a deranjat mult mutatul cu faptul ca abia mi-am gasit geanta.
Puteam sa raman fara ea. Cine stia ca ala a luat o geanta de nu era a lui?
Am mai auzt ca una, o bleaga, altfel nu-i pot spune, a plecat fara geaca.
cica “care erai asa baut de mi-ai luat geaca”
Dar ea cat de blana de beata sa fi fost cand a iesit afara si nu s-a prins ca n-are geaca pe ea?
Ca apoi sa-si gaseasca geaca aruncata p-acolo…
Draga domn, acea fata a realizat ca nu-si mai gaseste geaca atunci cand a dorit sa plece.
Ea a pus-o in cuier si cand a vrut sa plece n-a mai gasit-o acolo.
Nu stiu de ce trebuie sa va legati de orice.
In fine, eu doar am vrut sa lamuresc problema cu geaca pierduta/gasita.
Stimata domnita, pana la urma v-ati gasit hainuta?