În fiecare pădure sau codru e plin de lighioane.
Asta ştim cu toţii.
Nasol e că lighioanele astea se împuiază şi au drept de vot. Aici e buba mare.
Se plimbă Spanacul vostru la magazin. Sau nu. Orice dac adevărat merge orinde vrea.
Ca să nu mergă prin soare, că e vară şi-l tâmpeşte soarele în freză, o ia prin codru. Că e umbră şi răcoare.
“- Lasă bă, că mă feresc eu de vietăţile codrului, nu mă sperii eu aşa uşor.”
Zis şi făcut.
Şi-o ia vajniul dac prin codru. După 2 ulmi şi a treia scorbură pe dreapta, hop apare lighioana.
Mare, pute, e plină de păr, dinţii galbeni… Am mai menţionat că pute? Înfiorător.
Dacul nostru trebe s-o ia drept în faţă, către… treaba lui… crâşmă, magazin, gagică, vânătoare de fazani sau agăţat de curve.
Nasol e că poteca e strâmtă, şi-n faţa lui s-a pus lighioana.
Ata se întâmplă zi de zi.
Şi la noi. Codrul e de obicei tramvaiul, autobuzul sau troleibuzul.
Vă prindeţi singuri care e lighiona.
Ţiganul de România sau ţăranul de Bucureşti. Cele mai proaste, nesimţite şi scârboase lighioane…
Din pacate suntem invadati de lighioane…
Da, ai dreptate. Da’ ce să le facem? Mergem în continuare pe poteca strâmtă până ajungem la obiectivul propus.
Interesant articolul, chiar şi la orele astea ale dimineţii după o noapte de insomnie. 🙂
Paul: dap. Si nassol e ca nu poti sa le dai in cap… Ca-s protejate de lege… Au mai multe drepturi decat noi. Ca-s minoritati, sunt plini de drepturi si de ei…
Christine” mergi pe poteca sau iti iei inima in dinti si le zici ceva de-a batrana. Insa atentie! Tie nu-ti sare nimeni in ajutor, dar lighioanei da, ca umbla in turma, ca lupii. Si n-ai dormit noaptea de la manelele lor, sunt sigur de asta…
Da, true, umblă în turmă, eu nu-mi permit de multe ori să spun ceva că na, pân’ la urmă sunt o lady, dacă eram bărbat poate mai aveam curaj dar aşa… mă abţin şi-mi văd de drum încetişor şi cu grijă.
Şi să ştii că ai dreptate, la începutul serii când sincer aş fi dat orice să dorm, că sesiunea asta mă stoarce de puteri, n-am putut din cauza unor lighioane ce-şi plimbau maşinile prin faţa ferestrei mele, ascultând o caterincă muzicală, după asta… nici dacă luam somnifere nu mai puteam adormi.
Na vezi… sunt pe toate drumurile. Acum vreo 2-3 ani aveam unii care faceau un sandal ceva de speriat. Pe la 2-3 noaptea. Urlau, radeau, muzica data tare, se ijurau, au spart noste sticle de caldaram. Am sunat la militie, si in 3-4 minute au venit doua masini. Una prin spatele lor, mergandincet, dar cu girofarul. aia au vazut lumina si s-au ridicat de pe banci si au luat-o asa la plezneala mergand, ca si cum ei ar fi mers pe trotuar pana atunci. si din fata i-a luat a doua masina, ca din oala. Vreo 7 masculi si vreo 5 curve. Amenzi pentru perturbarea linisti publice. ce au dat atunci amenzi militienii aia 4, ce n-au dat intr-un an…
Solutia cea mai simpla e si cea finala…if you know what I mean :-“
Daca nici ddt nici verde de paris nu am gasit, pentru urechelnite, niste nova 6 sau zyklon b ne-ar trebui…
Ca sa scapam de aceste lighioane grabim si noi pasul cat se poate, daca codrul e atat de stramt ne ascundem pana pleaca singurei 😀
Nu trebuie sa ne ferim. Noi am facut codrii, nu lighioanele…
Tu de braconaj n-ai auzit ?Ca ziceai ca ai prastie…
Am zis ca e pierduta. Si cu pusca nu am voie. Dar am facut azi o prastie meseriasa… Trebe sa ma duc sa-mi iau alt set de boxeri, dar merita. O prastie buna cere sacrificii!
Astia sunt ca serpii veninosi, imuni la propriile lor emanatii.
Noi i-am lasat sa fie imuni. Ca daca faceam ce trebuia de prima data, ori nu mai aveam acum deloc, ori erau oameni, nu jivine salbatice…