Văd din ce în ce mai mult cum se stâlcește limba română. Cel mai agravant mi se pare că se face cu bună știință.
Mie mi-e de neconceput ca la o televiziune să se accepte reclame prin care se zice faptul că “poți câștiga INSTANT… un pumn în mufarină“

Hai să vedem de fapt de ce acest INSTANT este total greșit. Cuvântul dorit ar fi INSTANTANEU. Și nu zic din capul meu. Luăm de la alții mai cu glagorie.

INSTÁNT adj. invar. Instantaneu, rapid. ♦ (Despre mâncăruri sau băuturi) Care se prepară repede, fără fierbere, prin dizolvare. [Pr.: -stánt] – Cuv. engl.

INSTANTANÉU, -ÉE, instantanei, -ee, adj., s. n. 1. Adj. (Adesea adverbial) Care se produce foarte repede (și durează foarte puțin), care se ivește brusc, pe neașteptate; pe moment. 2. S. n. Imagine sau fotografie obținută prin expunerea unei plăci sau a unui film pe o durată foarte scurtă. 3. Adj. (Fiz.; despre mărimi) Care se referă la un anumit moment sau care este definit pentru un anumit moment. – Din fr. instantané.

Așadar instantul e pentru cafele, nessuri, 3 în 1 sau alte prostii, pe când instantaneul este cuvântul care se vrea folosit. S-a trecut la instant deoarece vine din engleză. Și ca niște pupăcioși pofticioși de cururi americane, acceptăm tot felul de englezisme în limba română. Câteodată rezonanța lor fiind mai ceva ca nuca-n perete și mucii-n fasole, ceaiuri și supe. Da bă, supa la plic e supă instant.

Este total greșit:
– câștigi instant

– m-am scăpat pe mine instant

– instant m-a luat somnul

– mi-a făcut masaj instant la masaj club

Mai nasol e că s-a început industrializarea pe scală națională, ba chiar internațională a acestui instant. Că e hip, e trendy. Bătrânul instantaneu va ieși la pensie. Cred că de lene se folosește instant decât instantaneu.
Că e greu al dracu să folosești cuvinte d-astea greoaie, instantaneu, perpetuu, năpraznic, strașnic, prestidigitator.
Așa că se folosește instant, întruna, vijelios, mișto (sau cool, deoarece cool este englezesco-american, iar mișto este țigănesc…), mentalist.
Faza cu mentalistul și prestidigitatorul recunosc, nu-i a mea. Oltelean știe de ce.


V-am mai spus, nu mă laud că aș fi eu mare vorbitor al limbii române, având un vocabular destul de limitat. Dar să vă întreb ceva, apropos de vocabularul slab dezvoltat.
Când ne lovim, de ce toți folosim aceleași cuvinte? ‘tuz, gâți, morți, mă-ta?

Hai să folosim altele, să ne dăm ciumegi că suntem deștepți și avem un vocabular vast, abundent de idei și cuvinte.