Hai să vă povestesc cum de-am luat un interviu comic unei… japoneze. Am ieşit azi afară să ajung la medicul de familie.
Mi se făcuse rău de atâta căldură, aşa că am intrat într-un butic să iau un suc. Mai erau 2 persoane în faţa mea. O băbuţă care a luat un kil de lapte şi două pâini, şi Suki, care şi-a luat tot un suc şi o îngheţată.
Am luat şi eu sucul şi am ieşit, să aştept maşina.
Într-o doară mi-am aruncat ochii către butic şi m-a apucat râsul.
Râdeam de unul singur, japoneza asta zâmbea către mine.
Îndrăznesc şi-o abordez:
– Why are you smiling?
– Ştiu româneşte, râse ea.
– A, lol, scuze.
– Nu face nimic. De ce râdeai aşa?
– Păi na, uite ce scrie pe vitrină.
Se uită şi ea şi o apucă râsul.
– Eu am un site comic, spanac.eu, pot să-ţi fac o poză? întreg gâtuit de emoţie.
– Ia să văd despre ce e vorba…
Scoase telefonul din gentuţă, butonă 20 de secunde p-acolo, zâmbi şi zise:
– De acord, are să fie o chestie comică.
– Eu sunt Francisc, aporopos…
– Suki Makoto, încântată.
– Şi ce e cu tine prin România?
– Studentă în anul 4.
– Să nu zici că la ASE!
– Nu, e o idee preconcepută că toţi studenţii străini sunt la ASE, la fel ca idee că din orice casă din Paris de vede turnul Eiffel! Sunt la Spiru Haret la Geografie.
– Păi na, ce cauţi tocmai aici? De unde eşti?
– Sunt din Nagoya, am venit în România acum 6 ani prima dată într-o excursie şi m-a prins.
– Ce te-a prins?
– În primul rând natura. E o ţară frumoasă, numai că voi românii nu ştiţi s-o apreciaţi. Apoi când am mâncat mămăligă cu sarmale am zic că n-am mâncat ceva mai bun…
– Păi na, sushi ăla nu e bun?
– Nu, e peşte crud! Se mănâncă la noi în prostie, eu nici cu wasabi nu am putut mânca.
– Nu zice de wasabi, că-s mare consumator! Am făcut şi un FUFOrial!
– Un ce? râse ea.
– FUFOrial, uite-te pe spanac tv, e comic.
– Am să mă uit, sunt curioasă.
– Şi te-ai mutat de tot în România? Văd că ştii bine limba.
– Mi-au luat ai mei o garsonieră, cam 9 luni stau aici, şi 3 acasă.
– Foarte mişto, zi-mi ceva în japoneză te rog.
– Konnichiwa. Watashi no namae wa Suki Makoto desu. Wakarimastaka?
– Parcă ai zis bună ziua, apoi numele tăi şi la sfârşit dacă înţeleg.
– Wow, da, de unde ştii?
– Shogun…
– Lol, tare asta. Să scrii postul ăsta comic, uite îmi vine maşina, promit c-am să intru pe site!
– Domo, Suki!
– Yorokonde!
S-a suit în maşină zâmbind şi s-a dus.
Cred că a fost una din cele mai tari faze posibile…
🙂 A iesit bine!
Am sa mai vizitez siteul!
Merci de interviul comic :))
Carevasazica asa faci tu rost de vizitatori pe site… te intalnesti cu ei pe strada, le faci poza, apoi faci reclama la site 🙂
Uite-te ce scrie pe geamul magazinului, sa intelegi de unde pana unde toata faza 🙂
Now it’s ultra funny =))) Eu nu am sesizat ce scria acolo. Ma bucur ca v-ati cunoscut. Kudos!
Word of advice: poate ar fi super fain sa incepi sa iei cate un interviu unor astfel de oameni, intalniti accidental. Adica, sa nu le programezi, pur si simplu sa vezi pe cineva aparte si sa ii vorbesti.
Aici am avut de ce să mă leg… Mă rog, la cât am tremurat de emoţie, nu cred că repet asta destul de curând…
Aia era toată faza… Că avem japoneze! 🙂
Zi mai bine ca ai pus tu afisul, sa ai motiv sa agati domnisoara:).Traiasca infratirea dintre Nagoya si Bucuresti!
Afişul e acolo!
Ca şi ăla cu avem ouă!
ce taree,eu as vrea intalnire cu o rusoaicaa :))
Îţi fac cunoştinţă cu una dacă vrei.
Tariful e de 100 RON.
Ştie 3 cuvinte în româneşte… 🙂
:))Bravo Spanacel!:P Mi-a placut limba ei,am inteles tot:))
Limba ei?
Păi a zis” Buna ziua, numele meu e Suki Makoto. Ai înţeles?”
Apoi la sfrâşit am zis eu “Domo Suki” adică “Mulţumesc Suki”…
Fuck acum m-am prins, că domo e mult… Trebuia să zic arigato!
Şi ea a zis “cu plăcere”…
Deh, românul cu japoneza nu se prea pupă…
:)) Prin fata blocului meu trece zilnic o masina cu numere de Anglia. Uneori opreste la brutarie, coboara un baiat brunet cu ochelari de soare si adidasi portocalii si cumpara o paine. Maine il pandesc sa ii iau interviu, poate o fi totusi englez, desi… :))
🙂
Englez e ceva simplu. Măcar australian dacă era…
Frumoasa intalnire ai avut! Chiar merita sa scrii postul asta, de astfel de aventuri nu ai parte zilnic :)) O coincidenta rara care te-a facut sa o cunosti pe d-soara :))
Merci!
Dacă nu era faza comică de alăturare, nu mă băgam în seamă aşa de nebun, om însurat fiind 🙂
Saionara spanacesc mah :))
Ai de la mine o nominalizare, dar si o leapsa … dulce.
Te bagi la leapsa sau la un comentariu?