Mă uit la ce-a ajuns învățământul în ziua de azi. Nu-mi place deloc ceea ce văd. Valorile morale pe care le învățam nu demult sunt călcate în picioare. Reguli de bun simț, “cei 7 ani de acasă“, sunt inexistente. Unde e problema? De ce s-a ajuns la asta? De ce atâta delăsare?
Dacă aș avea peste 50 de ani, aș declara sus și tare că de vină este sistemul, democrația asta. Și muzica rap, care-a distrus creierele tinerilor. Tineri care acum au copii. Copii care-s prinși în lumea virtuală, fără prea mari tangențe cu realitatea. Copii care nu se mai joacă “afară“, ci Counter strike pe calculator. Copii care nu-și mai fac temele pe foaie, făcând calcule mental, ci pe laptop, pe tablete, în timp ce-și updatează din jumătate în jumătate de oră statusul pe Facebook.

Invatz la mate… La cemi trebuie mie sa shtiu radican din 5? – simțindu-se trist 🙁

Însă problema nu e numai la copii. Este și vina unor profesori. Profesori pe care i-am văzut chiar de pe vremea mea slab pregătiți. Profesori care nu-și fac treaba cu dăruire, ci pentru că trebuie să le predea “mucoșilor ăstora” istorie, chimie, fizică, biologie, limbi străine, câte și mai câte minuni. Mai grav era faptul că și printre acești profesori delăsători (nu le pot spune neapărat slab pregătiți – poate doar și-au pierdut dorința de-a învăța niște copii aceeași și aceeași materie) îți vor spune că materia predată de ei este cea mai frumoasă din lume. Cum poți spune faptul că fizica sau chimia sunt cele mai frumoase materii, când în laborator nu le arăți nimic elevilor? Sau dacă e să le arăți vreun experiment, citești bine în manualul de chimie, apoi pui cu frică fel de fel de chimicale în eprubetă, nu care cumva să-ți sară în ochi?

De ce s-a ajuns la asta? În primul rând lipsa banilor. Profesorul nu are absolut niciun chef să vină să predea aceeași materie pe care poate chiar o știe la perfecție, pentru un salariu de mizerie, unor elevi care nu sunt atenți la ore, unii jucându-se pe telefoane, alții fumând în clasă, alții chiulind. Pentru ce să se streseze? Pentru 3-4 elevi care vor să mai învețe?

Să ne punem în locul unui profesor. Ai o clasă de 26 de elevi. Trebuie să redai o lecție care e chiar frumoasă, să zicem Bătălia de la Waterloo. Doar e declinul lui Napoleon! În clasă, din cei 26 de elevi ai abia 19. Șapte chiulesc. Din cei 19, ai cercul vesel din spatele clasei care nu vor fi atenți la ore. Vor râde, vor juca șeptica, vor fuma. Mai rămâi cu 13 elevi. Jumătate din clasă. Din aceștia, îi vezi clar pe cei care nu au niciun chef să fie la oră, din moment ce pot citi pe internet despre bătălia aia și cine-a fost Napoleon, ce înălțime avea sau ce lumgime de organ. Mai sunt câțiva care sunt atenți la oră. Tu ai putea să-ți desfășori activitatea în râsetele celor din spate, în fumul de țigară și moacele plictisite ale copiilor?
Eu personal nu. Aș zice că se întâmplă o dată, de două ori, dar poate își vor reveni. Însă, din păcate, situația nu-și revine. Învățământul e la pământ. Olimpicii pe care-i avem an de an sunt necunoscuți. Mass media nu-l prezintă pe Dieter Nisipeanu când câștigă un meci de șah important. (Cu ocazia asta, aflu că din 2014 el reprezintă Germania. Motivul principal? Vă las să ghiciți.) În schimb, dacă Udrea se plânge că i s-a luat sutienul la pușcărie, știrea e pe toate canalele de televiziune și pe prima pagină a ziarelor.

Da, sistemul este de vină. Democrația asta prost înțeleasă. Comunismul a avut și punctele bune, oricâțt de ciudat ar suna. Când primeai amendă că arunci învelitoarea de la croissant pe jos. Când te sălta pentru vagabondaj dacă scotoceai prin tomberon. Ți se dădea de ales. Muncă sau pușcărie. Nu te punea director de intreprindere, ci salahor, dădeai cu cârca de te rupeai. Dar aveai un loc unde să stai, primeai și-un ban, erai un pion important în mașinărie.

Însă revin la învățământul din România. Sincer, văd o singură soluție viabilă din situația asta de toată jena. Anume alegerea materiilor. Începând cu liceul. Să ai 3-4 materii de bază, apoi restul materiilor opționale. Să fie de bază româna, matematica, cursuri engleza pentru afaceri și geografia sau istoria. Apoi, să ai dreptul să-ți alegi singur 5 materii. Vrei să joci fotbal? Îți alegi sportul. Vrei să faci rachete spațiale? Alege-ți fizica. Cercetător? Chimia e de tine. Vrei să cânți la chitară? Ai profesor de muzică!

Aș începe cu un liceu. Unde-aș implementa metota asta. Și-aș vedea după 4 ani promovabilitatea la BAC. Ar fi peste 90%. Asta deoarece elevul îți va alege încă din liceu ce vrea să facă. Îți va alege singur materiile care-l pasionează. Iar toată energia îi va fi canalizată asupra țelului, fiind ajutat de profesori buni, plătiți onorabil.

Vom avea așa sistem vreodată? Nu cred. Statul ne vrea proști, controlabili.