De obicei se spune că treaba făcută pe jumătate e făcută de mântuială. Deci jumătățile de măsură nu-s bune de nimic.
Asta a învățat-o pe pielea lui și Khumba. Acest Khumba este un pui de zebră care s-a născut fără dungi pe jumătatea dindărăt.
Dintre toate zebrele din cârd, acesta n-a fost acceptat decât de părinții lui și de o zebră femelă, cea care-i va deveni amantă mai târziu.
Toate zebrele astea duceau o viață liniștită într-un țarc al lor. Din trei părți erau înconjurate de munți, iar o parte era un gard natural, din pomi. Iar acolo în centru aveau apă proaspătă tot timpul. Deci n-aveau motive să plece.
Asta până în ziua în care s-a născut Khumba.
– E de rău, n-a născut ciudatul, apa va seca! spuneau gurile rele.
Încă de la nașterea lui, maică-sa a suferit într-una. Apoi, când apa se împuținase, moare. Aceleași guri rele spuneau că biata maică-sa a murit din vina lui, că ar fi piază rea.
Bietul Khumba își ia lumea în cap și fuge într-o noapte. Urmărea o hartă desenată de-o bătrână călugăriță. Trebuia să ajungă într-o peștere subpământeană, unde era apă din belșug. Iar apa aceea era magică. Cel puțin așa-i spusese maică-sa. Că, pe vremuri, zebrele erau albe. Până când o zebră a căzut în apă și-a ieși apoi cu dungi.
Îmi aduce aminte de două chestii povestea asta.
Ori că a căzut în râul Pripiat, de i-au crescut dungile alea pe ea, ori e chiar apa magică din poanta de mai jos:
Un negru ajunge la un înțelept care-i spune că dacă trece înot un râu de pe-o parte pe alta, când va ieși la mal, va ieși alb.
Ajunge ăsta acasă, beat de bucurie, ia nevasta și copii și se duce la râu.
Se apucă ăsta să înoate, și pe partea cealaltă iese alb.
Apoi sar în apă și copiii și nevastă-sa. Se apucă să înoate. dar pe la jumătatea drumului îi atacă crocodilii.
tipul stătea impasibil și se uita.
Lângă el, un alt om, de văzuse toată tărășenia, îl întreabă:
– Nu-i ajuți mă, uite, nevasta, copiii…
– Dă-i încolo de negri!
Așa și cu zebrele alea. Și pleacă nebunul de Khumba singur în lume să caute apa magică. Pe drum este atacat de-o groază de hiene, însă e salvat de o… văcuță. Iar văcuța călătorea cu-n struț, cam ciudat, cu suflet de artist… Cred că era pe invers! Iar pe drum mai dau și de-o groază de moldoveni. Adică antilope. Am văzut versiunea dublată în limba română. La antilope a fost prăpăd în sală. S-au înecat vreo 3 flăcăi cu floricele, de la atâta râs!
Povestea este frumoasă, dar și puțin complicată. În sensul că zebra noastră era predestinată cică să plece în călătoria asta… Ceva ce n-am înțeles.
Ajunge să se bată cu un leopard care îl căuta de când se născuse. Pentru un weekend împreună cu familia, Khumba este un film excelent, adus în România prin bunăvoința RoImage 2000.
Eu ştiam un pic altfel bancul ăla.
Era cu doi negri, pe malul celălalt îi aştepta Dumnezeu să le îndeplinească câte o dorinţă.
Reuşeşte primul să treacă printre crocodili.
– Doamne fă-mă alb!
Celălat are probleme cu crocodilii şi strigă după ajutor la care i se răspunde.
– Eşti doar un negru prăpădit.
Cu chiu cu vai reuşeşte să treacă pe celălalt mal şi-şi exprimă dorinţa.
-Fă-l Doamne negru înapoi!
Tare și ăsta. E cam același banc, în forme diferite. Și vedem că nu mai știm să mai facem bancuri…