Bătăi puternice în ușă.
Mort de beat, Doru ieși anevoie în prag râgâind un “jur că nu mai beau” în fața lui Costel.
– Ce-i cu tine mă animalule? Te sun de juma’ de oră…
– Jur… că nu mai beau…- Ce-ai mă? Ce niba e-n casă la tine?

Costel se uitase în garsoniera lui Doru și se cutremurase. așa ceva nu vpzuse de când era.
Câteva sticle de bere goale răsturnate lângă pat, în pat cu fața în jos era răsturnată o cutie de pizza, din care se scursese zeamă făcând cearșaful de nerecunoscut. Pe jos ud , o sticlă de vin fiind răsturnată pe burtă, cu vin în ea și dopul scos, iar pe fotoliu era simona, dezbrăcată și sforăind ca un moș.

– Cu Simona ce e? Ce dracu e mă debandada asta?
– E beată vaca…
– O, că tu ai fi trez, ce să zic. Ce s-a întâmplat?
– Am petrecut măăăă! și Doru trase un chiot încât Simona se trezi și se mișcă puțin, ca apoi să adormă la loc.
– De ce-ai petrecut mă? De ce în halul ăsta?
– am câștigat la meci!
– Ce meci mă?
– N-a jucat mă nene Olanda cu noi?
– Așa și?
– Am băgat la pariuri online și-am câștigat.
– Cât ai câștigat mă?
– Habar n-am. Mult. Vreo 15 mii.
– Cum ai câștigat mă 15 mii? 15 mii de lei?
– De euro coane. Vai capul… Jur că nu mai beau…
– Lasă băutura, zi cum ai câștigat.
– Am pariat pe olandeji că ne bate la 4 goluri diferență. Plus că Franța o ia de la șpanioli la 1 gol diferență. Plus alte 3-4 meciuri de s-au pupat. 15 mii coaneeee! mai dete Doru un chiot.
– Bravo mă, spuse Costel culegând de pe jos sticla de vin. Du-te și fă duș, trezește-te să mergem încolo.
– Vin, stai să mă duc.
– Păi du-te.
– Cerui vin mă!
– A vrei vinul?
– Da, să mă trezesc.
– -ai jurat că nu mai bei?
– așa e… Dă-mi niște lapte din frigider.
– De ce nu apă?
– Dacă beau apă mă-mbăt la loc mă, ce naiba. Adu laptele ăla…

Cât timp Doru era la duș, Costel căută prin frigider. Și acolo dezastru de nedescris. cutii goale de bere, o sticlă de vodkă răsturnată, ceva urme de mâncare, un ditamai polonezul mușcat de vreo 3 ori din el, și-un borcan răsturnat de muștar. Niciun lupte. Sau nicio lapte? Costel se gândi puțin la întrebarea asta apoi dete de butoiul cu murături.

– Ăstuia o zeamă de varză i-ar trebui acum…

Se-acpucă de scoasă din butoi un litru de zeamă. Când ieși Doru din duș începu să bea pe nerăsuflate. Pe la jumătate se prinse că nu-i lapte și se opri.

– Bă, zeamă de varză îmi dăduși? E butoiul ăla acolo de hăt… Nu s-a stricat varza în el?
– Nu, e încă bună. N-am găsit lapte deloc.
– Era aseară mă în frigider.
– Nu e. Acum stai să cauți laptele sau mergem?
– Mă îmbrac. a, uite laptele!
– Unde e mă?
– Uite cutia sub Simona…

Într-adevăr, de sub Simona se vedea jumătate de cutie de lapte, goală. Goală ca și fata de deasupra…

– Dar cu Simona ce facem?
– Las-o să doarmă. când s-o scula să facă de mâncare…
– Te-ai împăcat cu ea?
– Habra n-am mă… De 2 zile e la mine. Numa pizza și băutură. Și dat la…
– Boboci, am înțeles. Banii unde-s?
– Păi la bancă. am luat numa 10 milioane. Hai să mergem.
– Zic de banii de mașină mă!
– La mine, unde ai vrea să fie, pe lună? Hai!

Ieșiră pe ușă șe urcară în mașina lui Costel și plecară.
– Mă Costele, spuse Doru după ce se frecă dine la ochi, să mai alunge din mahmureală.
– Zi…
– Unde mergem mă acum?
– Să iei mașină, nu?
– Păi da, dar zi-mi ce zi e azi?

Costel se schimbase la față. Era deja duminică. Trebuiau să meargă după mașină ieri.

– Bă… a fost ziua lui fi-miu mă… M-am îmbătat și am uitat… Jur că nu mai beau… spuse Costel în râsul isteric al lui Doru…