La dințălog

Mă trezesc zilele trecute cu falca umflată de ziceai c-am trecut prin 12 runde cu Mike Tyson.
Parcă parcă aduceam cu Jerome Lebaner după meciul cu Abidi.
Fălcii mele îi crescuse falcă!
lebaner
M-am speriat, jurai că-s Oblio, de aveam capul mare și trebuia să mă rostogolesc din pat, capul fiindu-mi pivot!
oblio
Clar aveam deva la dinți. Dar ce? Și de ce?
Curentul nu m-a tras, chit că nu-i blocul încă reabilitat termic.
Exclus să mă fi lovit nevasta. Ea dacă dădea îmi dădea una, nu zeci. Plus că n-aveam nicio rană vizibilă. Dar ceva se întâmplase.

– Să vezi că trebuie să mă duc la dințălog!

Așa așa oroare de dințălogi de nu vă pot povesti.
Totuși nu puteam să stau cu capul ăsta. Trebuia schimbat. Dar la fabrica de capuri n-am găsit altul mai frumos.
Găsisem unul, era puțin mai mic, dar în rest era perfect.
Păcat că avea un defect de fabricație… I se sucea gâtul către stânga la fix 7.21 secunde. Avea așa un zbucium tâmpit. Am rezistat o oră, până s-a supărat creierul de atâta zmucire, și-a făcut bagajele și-a plecat în Caraibe.

M-am dus înapoi cu capul ăsta nou la fabrică, și mi l-am luat pe al meu îndărăt.

– Acu, unde găsesc eu dințălog bun?

Mă uit în jur. Vreo 3 câini vagabonzi se tot uitau după mine.
Am zis să plec mai repede de acolo.
Am ajuns într-un părculeț și-am putut să gugălesc după dințălog bun.

Stomatologie bucuresti mi-a sărit în ochi. Păi dacă gugăl zice de ei, înseamnă că știe el ce zice. Am încredere în gugăl de când mi-a zis că Ștefan cel Mare a dat ortu’ popii în 1504.
Ciudat e că am în pădure la țară un gorun de peste 500 de ani. Vă dați seama ce mi-a povestit gorunul ăla? Câte-n lună și-n stele!
Mi-a povestiti și de Leonardo da Vinci. Mare om… Cică inventase un aparat dentar invizibil, pe care il furase din casă Giorgio Di Amețito, un găinar de rând.

Dar să revin la oile noastre. Adică la dințălogi.
M-am dus la ei.
S-au speriat oamenii. Au închis cabinetul, au reprogramat toți pacienții de pe ziua aia.
Apoi a urmat o ședință de poze postate imediat pe Facebook. Încă aștept să-mi parvină acele poze.

A trebuit să schimb ușa de la intrare, așa mare aveam căpătâna, mi-am pus o ușă mai lată, de putea intra un camion pe ea.
Dar a doua zi umflătura dispăruse.

Cică na, așa se întâmplă când te trezești dimineața…

 

Leave a Reply