Locuri de mister… din România

Cu toții am auzit de fel de fel de locuri misterioase de pe mapamond. De case bântuite celebre, de Triunghiul Bermudelor…

Dar nu știm locurile de mister de lângă noi. Adică din România.
Și că tot am amintit de Triunghiul Bermudelor, începem cu peștera Polovragi. Sau cum o mai numesc entuziaștii, “Triunghiul Bermudelor din Oltenia“.

Zice-se că vechii daci erau capabili să vindece toate bolile vremurilor cu ajutorul unei plante magice – Polovraga, plantă disparută acum. Acea plantă minune ar fi crescut în această peșteră… Peștera este descrisă și de Mihai Eminescu în “Memento mori”.

Legenda spune că Zamolxis avea puteri uimitoare, fiind capabil să se transforme din tânăr în batran. Prin peștera Polovragi, zeul geto-dacilor intra în adancuri pentru a ieși peste munți la cetatea Sarmizegetusei. Când s-a cercetat peștera pentru prima dată, acum 150 de ani, au rămas muți de uimire când au descoperit urme de picioare umane încălțate, vechi de peste 3.000 de ani!

Despre comorile dacice ascunse în Polovragi s-au scris sumedenie de articole. Se știu mulțime de povești. Însă cei care doresc îmbogățirea rapidă au parte de morti tragice. Se spune că blestemul lui Zamolxis încă este prezent. La fel ca blestemele faraonilor egipteni!
Stau mărturie zecile de cazuri, povestite în popor, despre ciobani care au rămas fără oi dintr-o dată, ele dispărând din fața lor, parcă înghițite de pământ!
polovragopestera-polovragi

Comorile blestemate din Bărăgan
Baraganul nu pare decât o câmpie imensă pe care nu se mai contruiește nimic, unde agricultura de altă dată e acum la pământ. Puțini oameni au auzit despre misterele locului. Conform miturilor, în câmpia Bărăganului se află sumedenii de comori păzite cu strășnicie de… blesteme înfricoșătoare!
Cel mai celebru sat este Dor Mărunt, iar mai celebru loc din sat este cel numit La Movilă. Prin anii 60, un sătean a găsit un ulcior cu bani în timp ce-și ara pământul. Ajuns în sat a împărțit galbenii cu toți sătenii. Peste puțin timp, Miliția alertată de un necunoscut a dat iama printre săteni, bătându-i crunt, apoi confiscându-le toți galbenii. Dar mai departe, ce s-a întâmplat cu acea avere, nu se mai știe…
dor-marunt
Un alt sătean Gheorghe Prepeliță a găsit peste 100 de galbeni, dar nu a suflat nimănui din sat nicio vorbă. A început să-și îmbrace neamurile ca-n filme, și-a cumpărat vite și cai, totul părea că-i merge extraordinar. La jumătate de an nevasta lui se sinucide aruncându-se în fântâna din curte. Peste nici o lună și ginerele său sfârșește misterios, înecat în fântână. Iar peste un an, fiica lui Prepeliță se spânzură de acea fântână blestemată…

Alt sătean, spun legendele locale, pe nume Pintecan, a găsit un butoiaș cu galbeni ce era îngropat la rădăcina unui nuc. Noaptea, acesta visează o voce gravă care-i poruncește ca în locul nucului să construiască o biserică. Dimineața acesta nesocotește visul, împărțind averea în familie și apucându-se de afaceri. Exact în acea perioadă i se naște un băiețel. După doi ani, bebelușul moare spânzurat misterios între gratiile pătuțului. Noaptea visează același vis misterios de-l avusese cu doi ani în urmă. Ori construiește acolo o biserică, ori va fi lovit de nenorociri mai mari. A doua zi, speriat, acesta s-a apucat să construiască a doua biserică a satului.
Acestea se întâmplau în 1939, iar Biserica Nouă există şi azi în sat.
În interior se află o frescă pe care sunt pictaţi Constantin Pintecan, soţia lui şi un băieţel spânzurat. Ciudat este că de fiecare dată când biserica încearcă să fie fotografiată, pozele… ies negre complet. Foarte puține fotografii au putut fi realizate…
biserica_noua_dor_marunt

Balta vrăjitoarelor
LA 30 de minute de București, se află satul Boldești. La marginea satului există pădurea Boldu-Crețeasca. Aici se află o baltă blestemată, recunoscută nu numai de oamenii locului. Se află în mijlocul pădurii, nefiind la prima vedere decât un ochi de apă, având vreo 5-6 metri diametru. Vrăjitoarele țigănci din toate colțurile lumii se strâng la baltă în ajun de Sfântul Gheorghe, Sfântul Andrei și Sânziene. Atunci zice-se că balta deschide uși de mister către alte tărâmuri. Se spune că orice vrajă, blestem sau dezlegare făcute la marginea bălții, se va împlini!
balta
Pentru a da crezare acestor “povești”, oameni care n-ar fi crezut în ruptul capului în fenomene paranormale s-au dus lângă acea baltă. Atmosfera era înfiorătoare. Niciun zgomot nu se auzea, în ciuda vântului care bătea prin pomi și nicio pasăre nu se vedea sau auzea prin preajmă. Aceștia au observat de asemenea că apar fenomene de mister, cum ar fi fulgere globulare. Animalele refuză să bea apă din acea baltă, preferând să moară de sete decât să se adape de acolo…
Balta pare-se că ar avea o adâncime de doar un metru și jumătate. Însă s-a ajuns la o concluzie cel puțin înfricoșătoare. Aceea că de fapt… n-ar avea fund!
Chiar dacă sunt ploi abundente sau secetă, balta nu se mărește și nu se micșorează niciodată. Sătenii au aruncat în baltă un bolovan de 20 de kilograme, care ar fi dispărut imediat. Nu au mai vrut să mai încerce cu alt bolovan, cu o sfoară legată de el. Acum au convingerea că balta este blestemată și nu are fund, ei ocolind pe cât se poate acele locuri.

În urma cutremurului din 1977, camioane de moloz au fost aruncate în baltă, însă acestea au fost înghițite complet.

După decembrie 1989, în zonă a funcționat Baza de Echitație și Cascadorie Dracula. La mijlocul anilor ’90, într-o vară toridă, în timpul unei filmări, o cascadoare a făcut o glumă, punând un coif pe capul unui manechin ce-l întruchipa pe Dracula. Imediat, în acel loc a început să… ningă!

Iată și o mărturie cutremurătoare a unui sătean din zonă, Cătălin Mancafa:

Era ora unsprezece dimineaţa şi brusc, am simţit o răcoare ciudată, iar atmosfera a devenit foarte apăsătoare. S-a creat un vacarm şi am văzut animalele şi păsările pădurii fugind înspăimântate. Vaca mea s-a luat şi ea după ele, iar eu am alergat după ea. S-a oprit în curtea bazei hipice care în scurt timp s-a umplut de animale sălbatice.Nici unul din animalele sălbatice nu se ferea de mine sau de îngrijitorii care ieşiseră din grajduri înarmaţi cu furci, neînţelegând ce se întâmplă. Animalele păreau că cer oamenilor ajutor. Pe moment am crezut cu toţii că va avea loc un cutremur, dar nu s-a întâmplat nimic deosebit.
După vreo două ore, animalele s-au reîntors în pădure.

Va urma!

There are 27 comments left Go To Comment

  1. Aidan Ovidiu /

    Sunt dispus sa merg cu tine la biserica respectica, in vara asta, si sa o tragem in chip si cu sapuniera si cu DSLR-ul meu. Daca 1 singura poza iese neagra, eu mananc ambele aparate foto si tu ma filmezi. This I swear 🙂

    1. Spanac / Post Author

      Ideea e că n-ai voie să faco poze în biserică… Ce DSLR ai dude?

      1. Dana /

        Pai de asta ies mah pozele negre! Daca incerci sa faci vreo poza vine popa si-ti trage una de-ti zboara camera cu obiectivul pe podea =)))

        1. Spanac / Post Author

          :)) Deci vezi bă că ăla nu era popă ci era Batman???

  2. Teglas Adrian /

    Iti spun eu un loc de care n-ai auzit. Prin anii 90′, asa-numitul “Hitler” se arunca de pe Piatra Corbului cu ajutorul peretilor de la caruta cu gandul de a zbura. Isi pierde viata bineinteles si ramane in istoria locala pentru ce a facut ! Se zice ca daca mergi pe Piatra inca il mai vezi cum incerca sa zboare:D

    1. Spanac / Post Author

      Hitler ai? Parcă parcă am auzit de el. Nu era ăla cu evreii, urmașul lui Icar? :))
      Faze d-astea încă se întâmplă, o știu p-aia de la mine de la țară… Dar într-un nou post. Mireasa de la marginea drumului și dracii de pe munte… Ți se scoală păru-n cap…

      1. Teglas Adrian /

        Apai de strigoii care veneau seara sa mulga vacile bunicii nici nu mai vorbesc. Oamenii trebuiau sa aiba la usa un furcoi, nu o matura.

        1. Spanac / Post Author

          Lol mă! Cum așa? Narează tot, că bag în noul post!

          1. Teglas Adrian /

            Habar nu am pe cand s-au petrecut astea, mi-au fost povestite de o batrana acum cativa ani, care acum e moarta. Pe atunci se spune ca strigoii umblau nestingheriti noaptea pe ulite, iesind ba dintr-un sant, ba din ceva catacombe. Dupa ce toti oamenii intrau in case, pe atunci nu vedeai un om pe strada la ora asta, strigoii mergeau pe la casele oamenilor si cautau acele case care avea grajd cu vaci pentru a le mulge. Intr-o noapte, sotul femeii a vazut o lumina in grajd, iar cand s-a apropiat a vazut un strigoi care statea pe scaun si ii mulgea vaca. Ziua acesti strigoi se amestecau printre oameni, si erau numiti ” oameni cu coada”. Anul trecut am vorbit cu preotul din sat despre existenta acestor oameni, si mi-a spus ca exista o femeie, care mai traieste si astazi, cu coada. Cand va muri, mi-a zis ca trebuie sa-i puna fier inrosit pe inima. Nu stiu daca preotului i-a ars de glume cu ultima parte, dar asta e legenda locala :))

          2. Spanac / Post Author

            Hai bă dă-o dracu de treabă… Trebuie să pun toate poveștile astea în post!!!

        2. Alin /

          Adriane, aia nu erau strigoi care ieseau din sant, frate meleu, aia erau BETIVII SATULUI, si la cat de desfigurati erau de la alcool, aratau ca “fantomele”, normal :)))))))))))

          1. Spanac / Post Author

            Unde ai văzut tu bețivi să bea lapte?

  3. Dana /

    Wow!! La pestera Polovragi am fost chiar anul trecut cand incercam sa scapam de canicula din capitala! Acolo, o tanti ghid(citita femeia) ne-a spus multe chestii interesante. Despre restul legendelor enumerate de catre tine, recunosc sincer ca nu am mai auzit dar pot sa-ti spun ca in urma citirii articolului, m-am ales cu un itinerar pentru vara asta 😀

    1. Spanac / Post Author

      O, ai de gând să mergi pe unde-ți zic eu? În facultate aveam obiceiul să mergem prin locuri d-astea părăsite sau în construcție. Și-acu aș merge peste tot, numai că pe nevastă-mea n-o scoți prin clădiri d-astea de legendă nici s-o bați…

  4. adelinailiescu /

    Am fost la Polovragi.Doamnee, bine ca n-am gasit nici o comoara ca ma omora vreun blestem!Sau poate m-o fi blestemat Zamolxe sa castig la loto…:)

    1. Spanac / Post Author

      O, Adelino, mai trecuși și tu pe la mine… Sau până acu fusăși la Polovragi de te tăvăliși prin galbeni?

      1. adelinailiescu /

        Fusei in Oltenia dar ma tavalii in praf, la curatenie la socrii!Galbeni erau numai ficatii mei de ciuda ca n-am avut net…Ei, ce stiu astia din buricul capitalei!…

        1. Spanac / Post Author

          Ei, nu știu… Să mă vezi pe mine acu, bătrân cum încerc să mă cațăr în nuc iar… Să cutreier pădurea… Să prind șerpi…

  5. IanculescuHimself /

    In baragan, nu sunt tocmai comori ascunse.
    Aici s-au s-au retras boierii de prin toate colturile, si cum era usor ilegal sa detii “cocosei de aur”, au inceput sa ii ascunda. Si unde-i poti ascunde cel mai bine? In pamant, pe vastele lor mosii.
    Cei mai norocosi au gasit pungute fermecate, iar altii inca sapa dupa ele.

    Pestera Polovragi are o poveste foarte interesanta, recunosc.

    1. Spanac / Post Author

      Păi și blestemele boierilor? Și de baltă nu ți se pare că e interesantă?

  6. Raduc /

    Hmm… dar de ce nu filmeaza nimeni aceste blesteme?
    Daca tot facem, s-o facem bine nu asa din povesti vechi de cand eram eu tanar si catelul facea ca pisica…

    1. Spanac / Post Author

      Și cum ai vrea să filmeze blestemele? Să se filmeze unul vreo 10-20j de ani până când găsește o comoară, apoi să pune camere de luat vederi și la wc-ul din fundul curții, doar-doar o filma când se spânzură careva de grindă?

  7. Alin /

    Astea is TOATE niste inventii stupide, exact ca basmele, povestile, miturile… Omul se plictiseste si inventeaza MINCIUNI.

    1. Spanac / Post Author

      Nu chiar. Bine, ăla de nu crede în supernatural stă așa, privind cu scepticism până-l pocnește vreun demon de tavan…

  8. Călin /

    cică pe lângă Cluj este o pădure pe unde vin ăia verzi cu farfuriile zburătoare şi se întâmplă tot soiul de fenomene dubioase. fost-am până colo, dar nu am găsit decât farfurii de unică folosinţă 🙁

    1. Spanac / Post Author

      Da, da. Știu zona. Am avut un filmuleț cu aia. Îmi scapă numele. Multe fenomene stranii și p-acolo nu numa alieni…

  9. Pingback: Misterul aurului din Svinecea Mare /

Leave a Reply