Nu-i niciun secret faptul că mi-am petrecut mare parte din primii șapte ani la țară. Asta până să mă ia la școală, de parcă mă răpiseră ai mei părinți din locurile unde crescusem, ca să mă arunce-n temnița îngrozitoare numită “Școala gimnazială cu clasele I-VIII, nr. 112“

Nu era problemă, printre atâția copii îmi făcusem repede prieteni. Nu era de ajuns decât să zici:
– Salut, sunt Francisc! și îți făceai un nou prieten. Încearcă să mai faci asta, acum, după 25-30 de ani…

Însă toate vacanțele le făceam la țară, la bunici. Acolo unde am crescut. În locurile alea, pentru mine și acum magice. Cu grădină mare, plină de pruni și corcoduși, cu câțiva meri, cu apă de la fântână, cu toate că mi-era câteodată așa o lehamite să cobor până la fântână, apoi să mă opintesc până acasă cu bidoanele pline!

În ultima vreme mă apucă dorul de locul ăla, numit Sat Erghevița, comuna Șimian, Județul Mehedinți, așa de mult, încât aș pleca imediat.
Însă una e vrutul, alta e pututul. Când eram mic nu erau parcă atâtea probleme cu transportul. Costa 15 lei biletul de tren. Sau 25 lei cel de clasa I. Ca și cum ai da acum pe tren 25 de lei, de la București la Severin.

În afară de drumul foarte scump până acolo, în vechea casă bătrânească nu mai stă nimeni. Bunicii s-au dus, iar mătușa cu vară-mea sunt în Italia. Că acolo au găsit de muncă. Nu le plăcea să dea cu sapa aici, dau în Italia, pentru bani. Mă rog, tot e mai bine așa decât să facă trotuarul sau să dea în cap la oameni pe stradă, cum tot vedem pe la TV cazuri din toate colțurile lumii, unde protagoniști sunt români de-ai noștri.

Și vă tot vorbeam de faptul că acum casa e nelocuită și aproape în paragină. Cum anul trecut am participat activ la “Lumină pentru Ursici“, mi-a trecut prin cap un gând năstrușnic.

Ce activitate pentru bloggeri aș organiza, cu ajutorul produselor Kaki.ro?
M-am gândit la asta de multe ori. Să am un grup de 10-20 de prieteni, să mergem la țară și să punem casa pe picioare. Casa și gardurile la grădini.
Însă pentru asta ai nevoie de bani serioși, nu de 1000-2000 de lei…
Și din păcate, nu văd eu prea curând visul neveste-mii de-a câștiga la Loto realizat.

Dar hai să presupunem prin absurd că aș avea cei 10 oameni liberi o săptămână.
Unde i-aș caza? Deoarece în casă sunt ele 3 camere, însă la o greutate prea mare de oameni, cade casa pe beci. Este făcută din chirpici, nu din cărămidă, ce vă așteptați?

Am ales un cort militar, pe care-l pot instala în grădină. Vara, numai bine să dormi în cort.
Atenție însă! În zonă mai sunt și șerpi. Nu periculoși, nu vor intra în cort, de la mușcătura lor doar se umflă membrul mușcat și va exista o durere, dar atât. Cu toate astea, ca să fie totul în siguranță deplină, voi echipa toată trupa cu bocanci tactici Recon. apoi ne-am pune pe treabă.

Avem copaci în grădini destui. Se pot tăia unii și face stâlpi pentru garduri. Apoi să facem gardurile după modelul țarcurilor de vite din America. Asta deoarece plasa de sârmă este scumpă și dacă nu rămâne nimeni acolo, o vor fura vecinii binevoitori peste 2 zile…

Dacă stau bine să mă gândesc, o săptămână este cam puțin. Am avea nevoie de cel puțin 14 zile pentru a termina acolo treaba. Toată mâncarea am face-o la ceaun (da, e excelentă!), seara vom sta în jurul focului și vom spune povești, vom bea câte o bere, vom pune niște muzică… Ce alt mod mai plăcut să ai după o zi de muncă?

Așadar, am nevoie de oameni și bani pentru mâncare și materiale. S-o găsi vreun investitor să facă un lucru bun și să sponsorizeze această expediție în Mehedinți?

Articol participant la acest concurs.