Am povestit mai demult despre locuri misterioase din România. Fără a se fi vrut o continuare directă a acelui articol, azi vă prezint Misterul aurului din Svinecea Mare.
La 1224 m deasupra nivelului mării, este cel mai înalt vârf din Munții Almajului (Caraș Severin). Aflat pe raza comunei Rudăria sau Eftimie Murgu, localitate celebră pentru morile de apă unice în Europa, vârful Svinecea Mare este un obiectiv prea puţin cunoscut amatorilor de trasee montane.
De-a lungul timpului însă, acest vârf a căpătat un renume neobișnuit: se spune că aici sunt ascunde cantități considerabile de aur, prăzi ale haiducilor care jefuiau casele bogaţilor din Banat în secolul trecut.
De ce au ales aces vârf pentru a-și depozita prada?
Datorită înălțimii sale, masivul muntos are o amplasare excelentă, în zilele cu cer senin fiind vizibilă Dunărea şi chiar Serbia. Asta pe lângă faptul că poți privi lejer în toate cele 4 puncte cardinale, fără opreliști.
„Unde bate prima rază de soare la Rusalii, acolo este gura peşterii”
Legenda aurului s-a perpetuat de-a lungul timpului prin viu grai. Un bătrân a povestit experiența pe care-a avut-o cu un haiduc. După ce-a observat că traista țăranului este din Rudăria (pe vremea aceea încă se purta portul popular), l-a chemat la el și i-a spus, în mare taină următoarele: „Unde bate prima rază de soare la Rusalii, acolo este gura peşterii”.
Haiducul i-ar fi mai spus bătrânului că acolo este aur care i-ar ajunge României chiar și 40 de ani. Având legământ de moarte cu fârtații săi haiduci, ca niciunul să nu vină la aur fără frații lui, acesta nu putea umbla la aur, care-a rămas nescos la lumina zilei, deoarece haiducii nu s-au mai întâlnit, unii find uciși alții prinși de poteră.
Legendea aurului din Svinecea, munte format din doi versanţi, Svinecea Mică şi Svinecea Mare a încolţit în mintea multora visul de descoperire a faimoasei comori.
Primarul comunei Eftimie Murgu (fostă Rudăria), Ilie Imbrescu, declară că povestea aurului din masivul Svinecea Mare este doar o legendă, fiind şi alţii care, duşi de valul acestei poveşti, au mers pe munte cu aparate de depistat aurul, dar nu au găsit nici urmă de comoară. Pe de altă parte, istoria îi recunoaşte pe haiducii din Banat.
Potrivit cărturarilor însă, haiducii nu erau eroi, ci hoți la drumul mare: „Banatul era împânzit de cete de lotri, consacraţi în perioada comunistă drept nişte haiduci justiţiari, care luat de la bogaţi şi dădeau la săraci. Expresia aceasta era adevărată numai în prima sa parte şi nici acolo pe de-a-ntregul, căci bandele atacau pe oricine le ieşea în cale, fără a şti precis dacă cei atacaţi erau bogaţi sau săraci“, a declarat istoricul bănăţean Mircea Rusnac.
Savantul italian Francesco Griselini, care a vizitat Banatul în secolul al XVIII-lea, descria activitatea haiducilor: „Obiectivul primelor lor atacuri îl constituie întotdeauna caii, oile, vitele, stupii, butoaiele cu răchie etc., până ce devin destul de îndrăzneţi să-l uşureze pe drumeţ de toate lucrurile sale. Chiar şi atunci cel păgubit se poate socoti norocos, dacă tâlharii s-au mulţumit cu banii şi i-au lăsat viaţa“.
In secolul 18, la vremea acelui savant italian expert in stiintele naturii, chimia matasurilor si textilelor, geografie, ulterior si in geopolitica comertului global, nu fusesera inca publicate nici romanul Ivanhoe de Sir Walter Scott (pub 1819), nici lucrarea de istorie oarecum tendentios socialista insa totusi de tip best-seller numita Cucerirea Angliei de catre Normanzi de dl Augustin Thierry (pub 1825), care care au popularizat in intreaga UE ideea
haiducului patriot (de tip taran anglo-saxon
oltean si banatean) care ia de la bogati (mai
ales normanzi asupritori insa si o camarila
intreaga recent innobilata corupta anglo-
saxona si de alte nationalitati, chiar si olteni si
moldoveni, care tin cu normanzii rai, nu cu
normanzii de tip muncitor viticol cuminte care
face coniac nobil pt toti indiferent de originea
lor, chiar si chinezi sa fie), ca sa dea la saraci.
La vremea dl Griselini dansul fiind si studios cel mult sa fi auzit de niste bloggeri din Anglia pasionati de a citi articole din reviste vechi si a scrie articole pe teme inspirate de wikipedia,care auzisera si ei de niste haiduci, chiar si de Robin Hood, insa il considerau bandit penal obisnuit.
Ls vremea studiilor savantului Griselini, expertin geografie si chimia matasurilor si textilelor, ulterior si in comert si geopilitica globala, nu fusesera inca publicate nici Ivanhoe de Sir Walter Scott (pub 1819), nici Cucerirea anglo-saxonilor de catre normanzi de dl prof de istorie cu tendinte socialiste Jacques Nicolas Auguste Thierry, astfel incat nu se stia inca despre haiducul razes anglo-saxon Robin Hood ca acesta activa cu scop de a fura de la bogatii asupritori normanzi si camarila lor anglo-saxona corupta de tip fost securist pt a redistribui merinde si speranta saracilor de orice etnie. Se auzise in niste zvonuri despre un bandit interesant de tip erou de actiune inca de prin secolele anterioare, insa detectivii pasionati de analizat informatii dupa modelul precursor Sherlock Holmes si dr Watson, (prezent in cadrul culturii britanice inca din sec cel putin 17), nu erau nici macar siguri daca purta o cagula si-l
chema chiar Hood, sau daca folosea un
nunceag si-l chema de fapt poate Wood, plus
nu se stia clar daca era razes sau nobil, era cineva ff misterios, cam la fel ca si Jack Spintecatorul ulterior, tot ce se stia e ca e posibil sa se afle in evidentele penale ale poterei, deci ca era posibil sa fie un criminal ordinar.
Plus la vremea aia nu se nascuse inca nici macar dl Patapievici astfel incat sa devina el sef pe Arhivele Securitatii si sa ne lamureasca pe toti, inclusiv atatia profesori de studii britanice care se chinuie sa afle si azi daca acest Robin Hood era erou pozitiv sau negativ si de fapt cine naiba era de tot vorbea lumea despre el inca din secolul
13. Oricum era cineva asa gen VIP, gen Mihaela Radulescu, despre care nu se stie daca e zana sau vampira sau poate chiar si scorpie, (din cate am citit recent in blogosfera). Oricum se pare ca purta
itari de tip colanti…asa ca si haiducii banateni probabil.
Vinovat pentru haiducia asta romantica este Anghel,Anghel 7 cai, dar am vorbit eu cu Popa Sapca si mi-a zis ca nu-i aur in zona,tot a fost trimis catre carciumarii din satele invecinate.
Și către boierii care luau impozit pe profit 🙂