Sau muza muzeelor. Mareelor și altor onomatopee aproape de epopee.
Azi am așa un dor de-a bate câmpii. Și copiii vecinilor. Le-aș picta nevestele. Taților copiilor.

Luni, 1 aprile. Zi de păcăleală. Ce idiotică scorneală. Te face să minți lumea. Să înșeli. Să câștigi în mod necinstit, josnic. Nu e fair-play. Nu e fair-play. Stopați ziua de 1 aprilie. Fericita zi fatidică. Și lividă. Movă la față, la spate și-n părți puțin mai lung. așa, arăt ca Isabel.

Isabel care stă într-un castel. De cărți de joc. Multă muncă pentru nimic. Vine vântul și-l spulberă, și s-a ales praful de munca ta. Îl spulberă ca pe visele neîmplinite. Sau împlinite, dar de moment. Ca nota aia de 10 la teză, de acum douăj de ani. Reușita de moment. Ce sentiment…

Un moment istoric, acum 1 aprilie 1990. Beleșcopterul Ceaușeștilor a revenit. E sus pe metereze. Ce glumă bună. Vecinul s-a sinucis de ciudă. Și abia-și luase aparat video din Ungaria.

– Nu port chiloței!
– Întoarce-te cu spatele!
– O nebunaticule… Ce faci?
– Dorm, mâine e marți. Somn… sforrr ușorrr…

Ce tâmpenie sinistră. Să n-ai chiloței și să te lauzi. E ca un jurnal de pițipoancă de la țară. Nu-și permite tanga că e scump. Banii i-a aruncat pe placă de întins părul și vopsea de păr blond platinat. Aproape alb. Apa oxigenată era mai ieftină. Chiar m-am gândit să-mi fac model cu apa oxigenată.

– Acolo jos, știi tu!

Acolo jos, în sudul țării. La granița cu Bulgaria. Unde-s sate pescărești. Care nu știu românește dar nu urăsc românii. Căci sunt bulgari. Și nu urlă după autonomie și tăblițe bilingve. Și li se rupe că la școli se predă în limba română. Ei nu se duc la școli. Ei sunt cu peștii…

Restul cu curvele. Și pițipoancele. Alea adevărate. De 30j de mii de euro scurtul. Și lungul e ieftin.

Silviu Lung, mare jucător de fotbal. A alergat 10 kilometri. Numa în poartă așa. 7 metri între bare. 7 metri lovitura de pedepsă la handbal.
Nu e ciudat cum toate numerele astea se leagă așa frumos?

De la extraordinarul 68 la 69 apoi la 70? Adică 69 și cartofi prăjiți.

Am mâncat nișe ciuperci. Cu momițe de cașcaval. Bobițe, s-avem iertare. Știți cum făcea bobițe Arghezi?
Uite cum fac eu acum. Curățenie de primăvară. Mai vine primăvara asta? A dat al treilea rând de ghiocei încât nu mai știe de ei. Ca niște miei. Puternici ca trei zmei.

De fapt pluralul e zmee. Nu ZmeUle, zmee!

Ce tâmpenie. Salvasem și-am pierdut. Poezie era, poezie nu alta! Cine-mi dă înapoi timpul? S-ajung acum 10 minute să mă pleznesc peste urechi.
Eu te felicit cititorule. ai ajuns până aici. C-ai tot citit tâmpenii, spune-mi tu dară, cum te simți?
Mai împlinit? Viața are un alt sens?
O ia în sus, la vale și la deal?

Nu, în sus. Ca timpul. Ca un balon umplut cu heliu. Ce zboară pe aripi de vânt. N-am vrut să fie aripile vântului. N-am vrut. Suna pompos. Siropos și vomitiv.

Te las acum. Mi-e tare somn. Mă uit în grabă pe birou. E cuțitul pe birou. am desfăcut un ceas și-i scula de desfăcut încă aici…
Si-am plecat, vă las… cu bine!
Și-aud în urmă:

– Ce frumos, ce poezie, ce sublim!