Românul ăsta e foarte schimbător. Din păcate, expresia că ne asemuim c-o damă de consumație, e adevărată. Spiritul de turmă e ăla care ne mână. Nu gândim rațional, iar dacă o facem, printr-o minune, atunci aruncăm ideea, dacă zece pe lângă noi zic că-i proastă. Și atunci, ca nu cumva să părem tâmpiți printre genii, renunțăm la ea.
Nouă nu ne-a mers bine decât în perioada interbelică. Când eram încă sora mai mică a Franței, când Bucureștiul era Micul Paris.
A venit războiul. Am luptat cu nemții, am atacat rușii și i-am ciuruit pe unde i-am prins. Le-am violat femeile. Apoi, în 23 august 1944, ne-am aliat cu rușii. Am început să împușcăm nemți. Rușii au venit la noi “Armata Roșie, desrobitoarea României” – era un titlu de ziar. Și ne-au aplicat același tratament, cu mai multă îndârjire. Femei violate, jafuri, daune fără rost.
Acum, în vremurile de față, când “democrația” înflorește, românii, greu încercați (e ca un făcut, noi întotdeuna suntem sub jugul cuiva – n-am fost liberi cu adevărat cam niciodată), au început să-și caute eroi. Și i-au găsit, la groapa de gunoi. Acolo unde i-am aruncat pe toți, imediat cum s-a schimbat regimul.
Îmi aduc aminte de vorbele lui Eminescu (care a fost ucis, nu a murit de sifilis!), ce spunea:
Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei,
Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,
Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!
Nu susțin că Eminescu avea dreptate. Nu susțin că Țepeș era rău sau nu. Câteodată parcă ți-ai dori să ai un conducător ca Țepeș, să nu-ți fie frică să ieși seara din casă.
Și ajungem în timpurile actuale. Văd că se vorbește din ce în ce mai mult de foștii conducători.
Se vorbește de Ceaușescu din ce în ce mai des. Unii încep să-l privească în mod eronat ca pe un erou.
Vorbeam acum 3 ani, înainte să apară proiectul Spanac.eu despre Ion Antonescu. Nu-mi dați în cap, nu prea mai rezonez cu ideile de atunci!
Alții consideră că Vadim ar scoate țara din rahat, exterminând “amenințarea bozgorească“.
Hmm, să revenim. Până nu demult, ne era rușine cu barbarul de Țepeș, că ne văd europenii, ba chiar lumea întreagă ca niște bestii însetate de sânge, că Dracula nu ne ajută cu nimic.
Dracula nu ne ajută? suntem proști puturoși. Dacă s-ar duce bugetul de la guvern (ăla mic și pipernicit cum e) în turism, i-am bate pe bulgari, cu stațiunile lor de pe litoral, i-am bate pe turci, ba chiar și pe greci.
Însă nu facem nimic în privința asta. Nu știm să ne facem reclamă. Voiau unii să cumpere proiectul Dracula acum o vreme în urmă. Dacă s-ar face o reclamă cu “Veniți în țara lui Dracula, va fi o experiență… înfricoșătoare“, am avea un boom turistic, cum n-a văzut Europa vreodată.
Pe Ceaușescu l-am ucis cu sânge rece chiar în ziua sfântă de Crăciun, fără judecată. Și de ce să mințim, ne-am bucurat văzând execuția în direct. Ne-a părut chiar rău c-a murit imediat. Parcă-parcă era mai palpitantă o execuție plină de erori ca cea a lui Antonescu.
Acum ne amintim ce frumos era pe vremea lui Ceaușescu. cum aveam locuri de muncă și case. Unde-s CAP-urile de altă dată? Acum sunt câmpuri pline de bplării. Ni s-a suit democrația la cap, de ce să creștem noi niște porumb sau grâu pe terenul ăla? Toți de la sate migrează către marile orașe. Cum au făcut 14 ani, pleacă de acasă, la licee (unde trag chiulul în draci – dovadă rezultatele “excelente” la Bacalaureat). În sate rămân bătrânii, prea bolnavi să muncească. Mor pe capete, bolnavi, privind către pozele vechi, când nepoții erau de-o schioapă. Mor fără niciun ajutor, deoarece copiii sau nepoții au trecut ultima dată acum câțiva ani, când le-au luat pensia. Un TV color e scump, banii pentru o tabletă nu-ți ajung din alocația oferită de stat.
Pe Antonescu nu l-am uitat și nici nu-l vom uita vreodată. Nu ne-a fost conducător, ce-i drept, însă a condus țara mai mult decât a făcut-o Mihai. Care-a revenit după ani buni în țară, unde a fost primit cu onoruri regale. Unii mai și vor monarhie în țară.
Ce mare conducător ești tu, când fugi ca un laș din țară, când treaba se împute? Parcă mai mult l-aș stima pe Băsescu, de la faza cu “un căpitan pleacă ultimul de pe nava scufundată“. Asta dacă n-aș ști că ar trage și cu dinții de ultima zi ca președinte, poate să-și mai ofere o lege favorabilă la pensie…
Ce va fi în continuare, nimeni nu știe. Unii au zis că musai se vor schimba în bine lucrurile, deoarece mai jos de atât nu se poate să ajungem.
În 2008, când începuse criza, îl înjuram plin de ură pe ăla care zicea că-n România criza va trece abia după 30 de ani. Acum încep să-i dau dreptate.
Vom avea alegeri pentru președinție la sfârșitul anului. Cu cine vom vota? În cine să avem încredere? Tot în foștii “eroi din groapa de gunoi“?
Votați-mă pe mine!
Promit că voi vinde țara fără urmă de regret.
Măcar ești cinstit…
Zau ca esti intr-o pasa proasta… Tepes nu era crud, asa erau vremurile, pline de cruzime. De multe ori e confundat cu Vlad Dracul, adica taica-sau, care “inventase” trasul in teapa. Pe rusi ii inteleg intr-o oarecare masura, nu e usor sa-ti vezi murind 25 de milioane de oameni intr-un razboi. Cat despre restul conducatorilor nostri, ma abtin. In spatele lor stau fapte si conjuncturi pe care noi nu le stim, e greu de detectat adevarul, ce a fost bine si ce nu!
Nu-s în pasă proastă, de ce zici asta?
Nu știu cine a inventat trasul în țeapă, cert e că nu era modă doar la noi, ci și prin împrejurimi.
Rușii au murit atât de mult știi de ce? Deoarece plecau la luptă unul cu pușca, iar cel din spate cu încărcătorul de rezervă. dacă ăla cu pușca murea, cel din spate îi lua arma și continua lupta. În plus, dacă se retrăgeau, erau ciuruiți de mitraliere, de superiori. Da, oricât de aiurea ar suna, ăsta era crudul adevăr.
Adevărul e pe undeva pe la mijloc, oricât ne-ar plăcea nouă să credem că știm despre trecut.
La fel și despre Ceaușescu și Antonescu. Au făcut și lucruri bune și rele.
Motivul pentru care Antonescu e iubit astăzi, e pentru că e o modă printre puțoii fumători de iarbă să se declare naziști, și cum Antonescu le-a dat posibilitatea legionarilor să se afle la conducere o perioadă, automat puștii îl văd ca pe un model. Ion Antonescu merită apreciat, într-adevăr, dar nu pentru ceea ce li se pare unora ca fiind acțiune nazi, ci pentru verticalitatea de care a dat dovadă. Un adevărat militar, nu a părăsit ”corabia” nicio clipă.
Mă deranjează enorm faptul că mulți nu știu cine a fost Nicolae Titulescu. Despre el putem afirma că merită să fie un erou pentru România și un model de urmat în politică.
Era o emisiune mai demult la TV, numită “Cel mai mare român”. Nu mai țin minte cine a ieșit în final, pare-se că Ștefan cel Mare.
Partea nasoală e că l-au canonizat, acum e Ștefan cel Mare și sfânt!
Asta în timp ce, în vremurile alea, scrierile ziceau despre el că era un mare bețivan și violator. Ieșea noaptea mort de beat prin cetate și viola ce femei prindea. Care zicea ceva, era dus la temniță, biciuit și uitat acolo.
Antonescu a dat dovadă de verticalitate, însă cu o floare nu poți face primăvară. A ținut cu România și-a făcut ce-a crezut el de cuviință că e bine.
Ceaușescu… dacă jumătate din treaba spusă cu FMI-ul este adevărată, atunci e groasă treaba. Chiar și așa, palatele alea pline cu aur cum era? De avea robineți și WC-uri din aur?
Nu cred ca N Ceausescu era un gen de om mai gen oarecum Gigi Becali care sa-si doreasca el personal neaparat robinete de aur. Nu exista inca biografii asa mai la rece despre N Ceausescu, in legatura cu care, in plus, eu personal tind sa opinez ca nu cred ca avea vreo tulburare de personalitate sa maladii sau disfunctii psihiatrice destul de clar identificabile la diversi, (desi este posibil ca in ultii 6-7 ani de viata sa fi inceput sa acumuleze complicatii vasculare, inclusiv cerebrale, de la diabetul zaharat.) Despre leadershipul medieval a fost moda in istoriografia mai larga UE, nu numai in Romania, (partial influentata si de perspectivele germane si franceze cu studii clasice legate de clasicismul fostului Imperiu Roman antic), sa se prezinte numai partile pozitive ale acestui leadership, cu sprijin si pt construirea unor identitati nationale ale contribuabililor bugetari burghezi. De ex pana si englezii, in ciuda experientei lor mai pragmatic imperiale globale care ar fi trebuit sa le informeze si intelectualitatea academica la un moment dat, (desi ma rog, sist academic britanic era mai altfel decat cele franceze si germane din cauza, printre altele, si ca Henry al 8lea a tinut cu tot dinadinsul sa se casatoreasca de cate ori dorea el, aratand oarecare dispret fata de straduinta central UE de a armoniza crestinismul cu viitorul Cod al Familiei al lui Napoleon legat si de o redistribuire mai echitabila a terenurilor si proprietatilor, nu asa ca in Anglia unde si acum peste 28 % din proprietati apartin urmasilor unei clici de familii normande…zau, e posibil asa ceva sa nu le pese de idealurile Revolutiei Franceze de la 89 (1789 adica) ?!…de aia si sunt sceptici fata de UE cu Euro ei
cu tot…), dar ma rog, pana si in UK normandul Richard Inima de Leu, (care mai toata viata a stat sa bea coniac la castelele lui de bara din Franta in timp ce poporul se lupta pt el), a fost
erou sfant national pana hat prin 68, dupa
revolutia Beatles, cand s-au apucat sa-l
demoleze chiar si in cartile academice, de presa nici nu mai zic, de nu l-au mai scos din
c…var si betiv, etc…si abia acum cca 1 an
cand din totala intamplare I-au descoperit
inima lui adevarata chiar sub niste amenajari
de borduri in Londra, efectiv s-au emotionat
placut si au fost in stare sa emita si vreo 2
articole de presa plus academice mai
echilibrate despre el, plus o lacrima adecvata
de doliu si dorinta de a vorbi despre el ca om, desi ma rog in presa au luat-o un pic pe panta romantica a compasiunii (posibil cam deplasate si aia) scriind chestii de gen ca el,
, la fel ca Stefan cel Mare, probabil, o fi suferit si de PTSD, ca doar fusese martor de mic copil la atrocitati mai rau ca in Game of Thrones in jurul lui. De aia era probabil si “iute si maniosu la fire asa din cand in cand”, zau.
P.s. de cand am inceput sa studiez acum o saptamana lb germana, ce suspectasem eu deja si de dinainte pare totusi adevarat re istoriografia academica din UE…zau, e bazata in principal pe ca nu multi cunosc lb germana la nivel de a putea evita niste greseli de traducere cu un impact deosebit de grav pt omenire, plus, mai rau, chiar la baza, si din cadrul germanilor chiar cei mai luminati nu au cunoscut prea multi si lb greaca antica, mai
mult latina. Pai numai dacii si asa 1 danez ratacit pe ici pe colo reuseau sa inteleaga si pe greci si pe romani si pe germani ! De ex, este comun printre intelectualii UE a se denumi uneori medicina “o arta”, zau, dar asta e pt ca la medic in lb germana se zice Artz, (pe cand la arta ii zice ceva ce nu stiu prea multi si suna mai mult a ceva ca un zgomot de sfaramat seminte in dinti, kunst)…va dati seama ce pareri eronate isi pot face unii oameni, chiar si culti, despre diverse ? Chiar eu am descoperit niste erori imense ale unor intelectuali francezi deosebit de renumiti si bine intentionati care incercau sa traduca ceva ff banal din ce a scris o data filozoful Kant despre o clasificare de arte, zau, pai daca nu li se spunea gresit la scoala, probabil azi nici nu mai exista UE probabil. Am citit chiar pe blogul unui norvegian care cat de cat intelegea lb germana mai profund ce deosebit de greu e sa traduci ce o fi zis unul Nietszche din lb germana de la vremea lui (care nu era nici exact aia a lui Goethe nici inca asta de la Institutul Goethe), in lb norvegiana ca sa nu
creada lumea ca fusese ori stalinist ori
hitlerist plus ateu. Nu mai vorbesc de lb chineza sau japoneza sau coreeana, ca eu numai si cand am vazut emoticoanele lor astea pt sms m-am speriat si am inchis imediat pagina aia, ca mi-am dat seama ce neghiob am fost si ce sansa e inca sa raman toata viata pana nu ma apuc sa studiez cat pot de curand lb germana, (ca din greaca poate mai gasesc totusi ceva cu ajutorul comunitatilor gay, desi alea academice, nu astea de pe Facebook, ca grecii gay si chiar si nongay dar mai intelectuali academici moderni, la fel ca si bulgarii, sunt educati de francezii moderni, asa ca nu merita bagati in seama, adica nu la nivel serios daca dorim sa discutam despre nivelul de trai si preocuparile cotidiene ale romanilor comuni si al rezidentilor de alte nationalitati conlocuitoare comune de sub Vlad Tepes, de exemplu). Glumesc, totul a pornit cand m-am impiedicat de a incerca sa scriu despre daci pe blog capitolul dintr-o perspectiva istorica gay…si mi-am dat seama cate mai am de
studiat…
Da, toți erau zei până se descoperea că nu era deloc așa. Pentru moralul trupelor, cât și al soldaților, era bine să se știe de ei că au fost zei. Să încep să-i înțeleg pe nord coreeni cu fanatismul ăsta? De urcă pe piedestal orice lider, considerându-l zeu, atât de mult, încât au declarat că liderul lor nu își face nevoile…
Pingback: Înfiinţez o rubrică duminicală, "Recomandările săptămânii”. /