Miercuri, cam cu îndoială, am fost la vizionarea de presă de la No. Un film politic despre înlăturarea lui Pinochet de la conducerea Chilei.

A fost un film sublim. Ba cântam în rând cu actorii, ba aplaudam ca tâmpitul la faze, ba mă lua somnul.

La început, recunosc, m-a cam luat somnul. Dar era nițel răcoare în sală și m-am trezit. Cred că 5 minute am dormit.

Un tip făcea reclame. Acum se dădea de ceasul morții să facă o reclamă la o băutură răcoritoare. Și venise cu-n concept nou în Chile, jurai că e o reclamă americană la Cola. Copii pe role, dansatori, toată lumea se distrează și bea Free. Free numindu-se sucul ăla.
Reclama era catchy și vandabilă. Însă mințile de carton nu acceptau.
– De ce dansează lumea?
– De ce apare un mim?
– De ce cântă ca nebunii când beau suc?

Tipul stătea în cumpănă, nu știa dacă să urle nițel la el, că doar știe meserie, sau să încerce să le explice ca pentru copiii de grădiniță care sunt efectele unei astfel de reclame și cum ar trebui să fie o reclamă.

Însă cineva-i ia vorba din gură și începe să le povestească ce făcuse tipul ăsta în trecut. Adică cu vreo 2-3 ani în urmă.

Fusese angajat de opoziție ca să facă o campanie publicitară împotriva lui Pinochet. Care era un tiran.
Pe vremea lui fuseseră 10.000 de deportați, vreo 3000 dispăruți, 500 de morți, chestii d-astea. Că n-aveai voie să zici ceva de Pinochet că te mitraliau.

Și trebuiau să vină alegeri noi. Și la referendum lumea trebuia să voteze ori DA (păstrăm Pinochet alți 8 ani – nu 4 ca acum), sau NU (dăm jos tiranul, alegem alt președinte).

Constrâns de Națiunile Unite, guvernul Pinochet a acceptat ca și Opoziția să aibă un cuvând te spus. Așa că, timp de o lună, le-a dat dreptul la 15 minute de emisie televizată pe zi. Numai că nu i-a lăsat când lumea se uita la TV. Nu, le-au pus e emisia pe la 3 noaptea. Când toată lumea dormea.

Și s-au apucat ăștia de făcut reclame împotriva Pinochet. De fapt nu ceva de genul “Jos dictatura“, “Dați afară tiranul” etc.
În cele 15 minute de emisie începuseră să dea un soi de reclame. Ceva vandabil. To așa cu lume care dansează, care cântă de bucurie, copii alergând prin parc, oameni fericiți.

Mi-a plăcut mult filmul, cu toate că în prima parte e static. Apoi vin bătăile, amenințările, tot felul de nebunii. Plus că are niște faze comice care te dau din plâns în râs dement. Recomand cu căldură filmul.

Premiera oficială a filmului va avea loc mâine, ​5 iulie, ​de la ora 19.00, la Cinema ​Studio.

Iată și o melodie din film, care acum stă pe repeat la mine…