Amandinele constituie unele dintre prăjiturile pe care le prefer. Niciodată n-am reușit să înțeleg cum de o rețetă relativ simplă, cu nu foarte multe elemente în compoziție, poate avea un gust atât de diferit, în funcție de locul din care o cumperi. Are doar blat de cacao însiropat, cremă de ciocolată și fondant. Nu-i nicio inginerie, n-are nimic special, cel puțin la prima vedere. Dar vă dau un sfat: să nu cumpărați niciodată prăjituri din supermarketuri!

Personal, mi se pare că amandina este o prăjitură simplu de făcut, dar mult mai rafinată decât s-ar putea crede din puținele lucruri pe care le poți spune despre ea. Nu sunt cofetar, dar știu ce-mi place. Cele mai bune amandine pe care le-am găsit pe piață, ca majoritatea prăjiturilor de altfel, întâmplător, sau mai degrabă nu, sunt cele cumpărate dintr-o anumită cofetarie din bucuresti, din apropierea blocului în care locuiesc.

Majoritatea cumpărăturilor le fac dintr-un supermarket, având câteva în apropiere. M-am bucurat când am constatat că într-unul din ele am găsit de vânzare și câteva feluri de prăjituri, dintre care îmi amintesc de baclavale, savarine și, ați ghicit, amandine. Desigur, am pus în cărucior și o caserolă cu amandine. Acasă, înainte de a despacheta toate cumpărăturile, am deschis caserola și am gustat dintr-o amandină.

Vai! Era atât de uscată, de parcă mâncam pemeți. Blatul era un soi de pâine neagră veche. Am terminat de despachetat și tot mai mestecam la picul de prăjitură din care gustasem o linguriță. Am înghițit “proba” de amandină cu puțină apă și am gustat din cealaltă. Avea exact aceeași textură deloc atrăgătoare și același gust ca prima, așa că întreaga caselotă a ajuns în găletușa de gunoi, cu tot cu conținut.

Deși mi se tăiase pofta, m-am uitat la ceas și am constatat că aș putea ajunge la cofetăria din apropiere, având un program foarte bun pentru cumpărători, zilnic deschis în intervalul 9-21. Nu-i greu de ghicit că mi-am cumpărat două amandine adevărate, bine însiropate, delicioase, pe care le-am devorat în locul cinei.

Să știți că nu m-am lăsat și, când am intrat într-un alt supermarket, am cumpărat o caserolă cu baclavale, după ce am studiat cu atenție eticheta, ca să nu am surpriza să fie cumva ieșite din garanție. Despre gust prefer să nu vă povestesc, menționez doar că mierea nu trecuse nici măcar prin apropierea lor. Cât despre sirop, așa cum bănuiam, lipsea cu desăvârșire.

Așa că e mai cuminte să cumpărați vopsea de la un magazin specializat în astfel de produse și o prăjitură de la cofetărie. Nu cumpărați nici una, nici alta, dintr-un supermarket, ca să nu constatați cu surprindere că vopseaua miroase mai apetisant  decât prăjitura…