ATENȚIE: ACEST POST ERA ÎN DRAFT DE CÂTEVA ZILE. NU ARE NICIO LEGĂTURĂ CU SCANDALUL DE LA CONCURS!
Nu va fi un post legat de Tabu.
Nicidecum, voi vorbi despre oamenii tâmpiți din jurul nostru.
Începem cu cei din blogosferă.
Că-mi voi face ceva inamici cu asta, sincer mă lasă rece. Prietenul adevărat nu se va supăra pe tine din asta.
La naiba, am prieteni buni cu care mă bălăcăresc ca la ușa cortului. Și nu-n glumă neapărat, ci la modul cât se poate de serios. A doua zi ne-a trecut deja.
Una e să ai idei diferite, alta e să se supere cineva pe tine că-ți argumentezi punctele de vedere. Așadar oamenii tâmpiți.
Este vorba în general de acele scursuri ale societății 2.0 cum se spune acum modern la învălmășeala de oameni on-line.
Sunt acei așa-ziși bloggeri, care au descopeit wordpress.com sau bloger.com, își aruncă în devălmășire totală 2-3 fraze alandala pe blog, apoi se dau drept bloggeri cu experiență atât de mare încât numiții “A-listeri” sunt de fapt niște idioți care nu scriu nimic interesant.
Oameni care n-au nicio tangență cu scrisul. Tâmpiți care nu știu să lege 2 cuvinte în limba română.
Da, dragii mei, asemenea specimene există. Ai blog de maxim 2 luni, nu-ți faci reclamă deloc la el, nu vrei să-ți iei domeniu propriu pentru că, după spusele tale “mi-e lene să scriu și oricum nu m-ar citi nimeni”, dar apoi te faci dintr-o dată critic literar!
Ai 1 vizitator pe zi, asta pentru că ți-ai intrat pe blog să vezi dacă s-a mai modificat ceva, pagerank 0 sau nici măcar, dar te găsești să-ți arunci într-un haos total cuvintele înțelepte și pline de înțeles. Un înțeles care și pentru tine este de nedescris, darămite pentru alții.
Dacă încerci să-o iei pe urma lui urSuzu, n-ai să reușești.
Una e să fii bădăran cu cap, alta e să fii pur și simplu mitocan pentru că așa ești tu.
Nu este vorba despre niciun cunoscut al meu. Dacă mi-ar fi cunoscut i-aș spune în față, fără menajamente: “băi animalule, puți!”.
Apoi oamenii tâmpiți pe care-i vezi fără să vrei.
Ăia de care nu-ți poți ocupa locul la restaurant să-ți iei în liniște pieptul de pui la grătar, deoarece unul din acei importanți tâmpiți ai societății își cere porția de mâncare cât de poate mai original:
– Garson, vine bă mânca-ți-aș homaru’ ăla? Ce faci, acu-l prinzi? Hai că murim de foame aicișa!
Astea sub privire indignate ale celor din jur, nu neapărat regi și regine, pot fi și muncitori care nu-și permmit acel homar și nicidecum nu-și permit să se dea în spectacol în felul acela grotesc.
Apoi, după ce melteanul și-a cerut în gura mare homarul, își va scobi cu grijă urechea cu unghia mare de la degetul mic, sau mai nou cu cheia de la Jeep.
Are 3-4 telefoare revărsate pe masă, din care unul urlă manele. Dacă cineva va îndrăzni să-i spună să reducă sonorul, ba chiar să-l închidă, îi va reproșa imediat:
– Ce bă, n-are voie omu’ să-l sune nevasta? Ce te oțărăști așa la mine? Tu știi cine-s eu? Bagă-n tine cartofii ăia și taci dracu’ din gură!
Cu ocazia asta îți dai seama că parașuta fardată strident, îmbrăcate în haine mulate cu care este la masă și râde la orice ar zice animalul nu este nevastă-sa, ci doar una dintre amante. Ori poate să fie și nepoată, cu tâmpiții ăștia nu știi niciodată ce și cum.
Mai există omul de rând din mijloacele de transpot în comun. Oameni pe care-i crezi normali. Asta până se apucă unul să-ți râgâie în față mujdeiul mâncat aseară. Asemenea tâmpți ne poluează aerul tuturor.
Sau până nu ridică unul mâna să se prindă de bară, leșinând de miros câteva persoane nevinovate din jur.
Sau ăla de stă pe scaun cu căști în urechi, apoi scoate telefonul care urlă:
– Hai jupâneeeee, răspunde bă, că vine dolarii și lirele, curge banii grămadăăăă!.
Mai avem și pe cei care vorbesc la telefon atât de tare încât nici cele mai sofisticte căști nu-și vor face treaba să acopere iureșul de vorbe izvorâte din animal.
Sau există și aceia care nu vorbesc la telefon doar ei, ci lasă telefonul pe speaker astfel încât să urle în tot metroul convorbirea sa cultă despre ce-a făcut Rapidul aseară sau de distracție dementă va fi joi la nunta lu’ Floarea!
Astfel de oameni tâmpiți există printre noi.
Oprim câteva secunde filmul rulat la cinema, aprindem luminile și punem banda.
– STOP! uitați-vă în stânga dumneavoastră! Acum uitați-vă în drepta dumneavoastră. Dacă ați descoperit neobrăzatu-l, anunțați imediat forțele de ordine spănăcești. Pedeapsa lui va fi veșnica necitire a “articolelor” sale, precum și-un articol ștrengăresc în gazeta verde a Spanacului.
Vă mulțumim!
Așadar, dacă știți vreun caz special și veți să-i faceți reclamă, dați-mi de veste. Cum a zis o mare artistă internațională, o băbătie care-n România a fost huiduită pentru prestația jalnică, nu există publicitate negativă, ci doar publicitate.
hahahahahahhahaaaa…..ma doare ombilicul, breee!! Mai da-te-n spanac, ca prea le zici bine! :))))…si din pacate pt noi, muritori de rand sau “blogari” , cat se poate de adevarat…sincer, m-am simtit bine citind ce ai scris si asta desi am un blog de ceva timp, fara pretentii de nu stiu ce, doar un jurnal personal online (ca asa e moda:P), nu am mai scris de ceva timp, pt simplul motiv ca am senzatia ca la varsta mea nu prea mai e loc de sentimentalisme si alte dulcegarii, iar de articole mai serioase chiar nu am timp si decat sa scriu de dragul de.a scrie, mai bine onorez blogosfera cu absenta mea si cel putin par inteleapta:P….cat despre tampiti….ar fi mult prea multi, iar reclama facuta lor mi-e teama ca le da avant, asa ca ma abtin:)))prefer sa citesc articolele tale si cele ale concurentilor din lista ta si ma simt chiar bine 🙂
Spanaceala placuta si la mai multe !
Blogul este un jurnal online, perfect de acord. Dar când ai un jurnal pe care nici măcar nu ți-l ții, măcat o dată pe lunp să-i zici 3 vorbe, ce-ai mai făcut, când ți-a enit ciclul, ce coafură i-ai tras, dar vii cu pretenții de academician, apăi, să mă ierte Dumnezeu, ești un tâmpit.
Că așa e la noi. Știm să zicem “oamenii sunt” în loc de “oamenii este”, e clar, suntem cei mai deștepți de pe pământul ăsta. Goethe era un pamblicar, iar Einstein un idiot sinistru.
Cred ca zilnic mai descopar cate unul. Uneori si cate una, asta daca e sa ma refer doar la blogosfera care e deja foarte mare si a(ve)m de unde, slava Domnului. Ca de citit a(ve)m mai putin de unde, si aste e adevarat…
Unii-si fac si auto-reclama. Proasta, dar si-o fac. Ca reclama e exact asa cum grait-a Madonna… n-a ajuns ea babatie degeaba.
Dar ce te faci cu cei care-si fac reclama buna, ca sa zic asa? Si constati ca pe dinafara-i vopsit gardul?
O sa ti-i dau pe mana, sa-i pui la gazeta 😉 Sper ca “la gazeta'” nu inseamna in blogroll ?!?! :))
Nu fată. Cred că fac o emisiune nouă, cu Așa da și Așa nu. Să le fac reclamă și la ăia de zic bine și la cretini.
Să-i vadă lumea. să râdă de ei. Și dacă au un licăr de inteligențp își vor da seama că e groasă treaba și vor trebui să scrie corect. să facă articole nu neapărat bune, măcar medii.
Care nu… Să se lase de tot…
Bun asa! Asa DA! 😉 Mi-era teama ca-i recompensezi :))
Desigur, glumeam. Vezi ca noaptea e un sfetnic bun? E OK. De-abia astept.
Recompensă. Uite zăhărelul, nu e zăhărelul. A păpăt băiatu’/ fetița zăhărelu’?
In general este vorba despre copii. Adultii se abtin de obicei, chiar si cand gandesc asa ceva. Copiii, cu teribilismul specific varstei, o dau in bara de multe ori si iti dau tie motive sa scrii despre ei… :))
Persoana pe care am avut-o în minte e adult. Nu-i cititor al blogului, n-a trecut p-aici vreodată, însă mă deranjează mult afirmațiile fără noimă, în care știe să stropeacă cu rahat munca altora.
N-am înţeles de ce te legi de o minoritate fără speranţă de recuperare.
Majoritarii n-au nimic comun cu aceştia. De ce nu vorbeşti despre ei,
despre întrajutorare, IQ ridicat, politeţe, zâmbete, curăţenie, viaţă?
Minoritate? E majoritate nene, uite-te în jur! Toți tâmpiții își dau aere de mari ciumegi.
Și de ce zici că-s fără recuperare? Poate dacă azi le zic eu, mâine le zice altul, poimâine altul că “băi, ești tâmpit, nu așa se face”, poate le vine mintea la cap!
Unghia mare de la degetul mic :))))
Poate e omul chitarist de scoala veche !
Habar n-am despre ce vorbești aici nene…
Pai coarda de la chitara poti sa o actionezi cu degetul, cu un thumbpick, ori cu o pana.
Cei care canta la chitara, sau cel putin cei de moda veche au obiceiul sa isi lase ghiare la anumite degete.
Am înțeles acum. Da, i-am văzut pe unii cu gheare la toată mâna… Zdrăngăneau chitara cu ele.
Bă, deja am oroare la “2.0” ăsta. M-au omorât toţi cu rahatu’ ăsta. Nu pot să mai citesc un articol pe ici, pe colo, că gata, tre’ să dau de-un “2.0”.